Mersul Vremurilor

Amprenta sintagmei “totul are un preţ în viaţă” se pare că e mai adâncă decât credeam eu iniţial. Pentru a fi promovat, pentru a avea un job decent, pentru a fi printre “cei populari” şi pentru a fi puţin mai sus decât ceilalţi…trebuie să lupţi şi chiar aş îndrăzni să spun că trebuie să fii cât mai strategic.

Cred că marketingul a depăşit cu mult graniţele economice şi a ajuns… peste tot.

Ce legatura are asta cu Dumnezeu? E destul de simplu…

Nu ştiu cum sunteţi voi dar mie mi-e cel mai la îndemână şi probabil cel mai confortabil să îmi însuşesc anumite lucruri atunci când consider eu că le merit. Se întâmplă ca bucuria “unui dar nemeritat” să fie ştirbită tocmai pentru ca e nemeritat. Să fie vorba de context? Sau mândrie? Sau poate puţin din ambele? …se prea poate.

Mi-e foarte lesne de înţeles “harul” când vine vorba de mântuirea mea (nu pot face absolut nimic pentru a câştiga sau a merita o relaţie funcţională cu Dumnezeu şi mai apoi viaţa veşnică – Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.-Efeseni 2.8-9) Preţul pentru împăcarea mea cu Cerul a fost IMENS dar nu a fost plătit de mine.

Totuşi, se pare că problema devine mai dificilă când trebuie să şi trăiesc prin acest har…

Acum câteva zile mi-am umplut programul cu tot felul de activităţi ca, la final, să îmi dau seama că abia schimbasem câteva vorbe cu Dumnzeu şi mă simţeam destul de prost DAR asta nu pentru că mă gândeam la inima Lui tristă… ooo, nu!

Eram oarecum tulburată pentru că în ziua respectivă nu reuşisem să mă ridic la un anumit standard, standard impus de mine.

Creativitatea lui Dumnezeu m-a copleşit şi de data asta! A ales să se apropie de inima mea într-un mod atât de cald şi personal, cum numai El o face: “Laura, de ce nu te laşi iubită de mine? De ce te încăpăţânezi să ai o inimă rigidă? Orice ai face tu vreodată sau orice “performanţă” nu te aduc mai aproape de Mine. Vreau să vorbeşti cu Mine, vreau să mă asculţi şi să mă descoperi… dar toate astea pentru că mă iubeşti. Îţi aminteşti cum am început noi relaţia? Îţi aminteşti eliberarea pe care ai simţit-o când ai înţeles harul? Exact acolo vreau să te întorci! Lasă-te din nou copleşită de harul Meu!”

Duhul Sfânt mi-a amintit versetul din Coloseni 2.6:

Astfel dar, dupa cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.

Mi-aş dori să spun că adevărul acesta mi-a invadat mintea şi inima şi acum totul e diferit… dar sunt undeva pe drum. Cred că în fiecare zi învăţ să renunţ la marketing când vine vorba de inima Lui Dumnezeu…