Mersul Vremurilor

Fara indoiala ca descoperirea in 2007 a mormantului de la Irodium e un moment arheologic remarcabil, aducand mai multa lumina asupra istoriei Palestinei primului secol i.Hr. si a personalitatii regelui Irod.

Insa nu cred ca comunicatul postului National Geographic, prin care se anunta difuzarea documentarului despre mormantul lui Irod, se ridica la inaltimea scopului declarat al Societatii de a “explora, conserva si educa” cu o atentie si rigoare stiintifica.

Mai intai, prin tonul pompos al anuntului, lipsit de modestia care ar trebui sa caracterizeze o intreprindere serioasa, se da de inteles cititorului ca descoperirea lui Ehud Netzer n-ar fi avut loc fara ajutorul NG:

“Cu sprijinul Societatii National Geographic, profesorul Netzer a gasit, in cele din urma, ceea ce a cautat atata vreme”.

Binenteles ca sunt trecute cu vederea numele celorlate organizatii care au ajutat echipa de arheologi de la Hebrew University of Jerusalem (vezi articolul pe pagina de stiri a universitatii la http://www.hunews.huji.ac.il/articles.asp?cat=6&artID=935).

Apoi, usurinta cu care Irod cel Mare e declarat un “geniu al arhitecturii”, idee dezvoltata atat in numarul din decembrie al revistei NG cat si in documentar. E adevarat ca ruinele de la Irodium, Masada sau Cezareea sunt ferestre spre un regat deosebit de ambitios arhitectural, dar cred ca e cel putin o exagerare in a transforma un rege atat de pasionat de propria-i persoana intr-un arhitect de geniu.

Mai sunt cateva “scapari” istorice ale anuntului, precum “Flavius Iosef, istoric din Ierusalim din secolul 1 i.Hr”. Evreul Iosif Flaviu a scris despre Irod in “Razboaiele iudaice” cel mai probabil din Roma, la cativa ani dupa distrugerea Ierusalimului in anul 70 dupa, nu inainte de Hristos. Chiar in fraza de deschidere, comunicatul il plaseaza pe Irod in literatura Vechiului Testament, ignorand ca Evanghelia dupa Matei apartine Noului Testament si ca nu toate personajele care au trait inainte de Hristos trebuie sa apartina neaparat Vechiului.

Apoi, prinzand viteza pe toboganul superlativelor, articolul ne da de stire ca “Datorita scrierilor lui Flavius Iosef, Irod este cel mai bine conturat personaj din Noul Testament; se cunosc mai multe despre Irod decat despre Iisus.” Aici avem o problema dubla:

Prima, cei care se pare ca au preluat anuntul din limba engleza au ales sa traduca expresia “the best-documented character in the New Testament” cu prea generalul “cel mai bine conturat” (vezi de ex. http://natgeochannel.co.uk/programmes/herods-lost-tomb).

A doua, o abordare onesta a datelor istorice obliga adaugarea unui calificativ: “in literatura extra-biblica”. Este adevarat ca referintele despre Isus in documentele necrestine din primul secol sunt foarte putine in comparatie cu, sa zicem, informatia despre viata lui Irod din scrierile lui Iosif Flaviu. Dar bogatia descriptiva a evangheliilor si a altor scrieri din Noul Testament ne spune mult mai mult despre faptele si persoana lui Isus din Nazaret. Aici se poate vedea scepticismul Societatii (asemenea altor formatori de opinie contemporani) in a considera documentele Noului Testament demne de crezare istoric, cel putin la nivelul altor scrieri ale vremii.

Inchei cu mentionarea cu dezinvoltura in comunicat ca “numai cativa invatati cred in veridicitatea acestei povesti”, referindu-se la popularul episod al omorarii pruncilor din Betleem. In mod similar, articolul principal din numarul din decembrie al revistei spune:

“Herod is almost certainly innocent of this crime, of which there is no report apart from Matthew’s account.”
http://ngm.nationalgeographic.com/2008/12/herod/mueller-text

Este adevarat ca intamplarea nu este mentionata decat in Matei si la fel de corect ca in lumea studiilor biblice multi prefera o interpretare midrashica a naratiunii nasterii din aceasta evanghelie. Dar aceasta nu inseamna ca doar “cativa” invatati inclina spre veridicitatea istoricia a episodului. Nume cu greutate in lumea academica evanghelica considera ca lipsa (sau putinatatea) izvoarelor istorice nu e suficienta pentru a arunca pasajul respectiv intr-un domeniu mitologic. Sa nu vorbim de predispozitia spre crima a personajului istoric Irod chiar in familia sa, ale carui fapte de osanda au fost date pe fata in scrierile lui Iosif Flaviu. Puteti citi un comentariu recent pe aceasta tema a unui expert in materie de istoricitate a Noului Testament – profesorul Craig Blomberg – si in acelasi timp o critica a inclinatiilor tot mai neprofesioniste ale NG.

http://blog.bible.org/primetimejesus/content/national-geographic-blows-it-again

Inseamna deci, ca documentarul despre mormantul (si persoana) lui Irod cel Mare nu merita vizionat? Dimpotriva. Ma astept la un film relaxant si plin de informatie cultural-istorica. Dar modul neatent si exagerat de comercial in care este promovat ma face sa ma intreb in ce mod postul National Geographic isi “invita telespectatorii sa regandeasca modul in care vad televiziunea – si lumea – prin programe inteligente si inovative”…

Marcel Cosma