Baptiștii din Tulcea în ceas aniversar
Pe 12 octombrie credincioșii baptiști din Tulcea au sărbătorit 120 de ani de la construirea primei biserici baptiste din localitate, inaugurată în anul 1888. Cu ocazia acestei aniversări a avul loc un serviciu special de mulțumire, la care au fost prezenți oaspeți de mai aproape sau de mai departe.
Au participat la acest eveniment pastorul Ghiță Ovidiu din Galați, președintele Comunității Baptiste de Brăila, pastorul Iosif Ștefănuți împreună cu corul Bisericii Sfânta Treime din Brăila, pastor prof.dr.Otniel Bunaciu, președintele Uniunii Baptiste din România, primarul municipiului Tulcea, dr.ing.Constantin Hogea, Consilierul cultural al Episcopiei Tulcii, pr.Felix Nicolai precum și alți musafiri din bisericile județului Tulcea cât și reprezentanți ai mass-media.
Conform istoricului prezentat de pastorul Bisericii Baptiste Betel din Tulcea, Aurel Gacea, din care spicuim aceste informații, apariția Bisericii Baptiste „Betel” este legată de istoria baptiștilor din Dobrogea, care la rândul lor își găsesc rădăcinile printre anabaptiștii (menoniții) germani ce au emigrat în Rusia între anii 1789-1804. În jurul anului 1860-1864 un număr de frați au emigrat în Dobrogea, aflată sub jurisdicție otomană. Ajunși la Tulcea acești menoniți-baptiști, ce aveau corespondență cu Johan Gerhard Onken, au fost întâmpinați de I.H. Floken, misionar al Misiunii Metodiste Americane care i-a îndreptat pe acești credincioși spre Cataloi (jud.Tulcea) unde era o colonie de germani. Aici a luat naștere o biserică baptistă germană, ai cărei membri au construit între 1866-1867 prima clădire a unei biserici baptiste aflate pe teritoriul României. Pe vremea aceea Dobrogea aparținea Imperiului Otoman.
Cele mai vechi date cu privire la Biserica Baptistă din Tulcea se găsesc în arhivele Seminarului Onken din Hamburg, Germania. În statisticile anuale, Biserica Baptistă din Tulcea, considerată ca Filială a Bisericii din Cataloi, figurează în anul 1874 cu 3 membri, apoi în 1875 cu 7 membri, în 1876 cu 10 membri, în 1877 cu 20 de membri, inclusiv și Biserica din Rusciuk, Bulgaria. Din autobiografia lui Martin Issler, pastor al Bisericii Baptiste din Cataloi, contemporan acestor evenimente, aflăm următoarele:
“Și peste orașul Tulcea, aflat în apropiere (de Cataloi), a mers focul Duhului Sfânt. Fratele Josef Edinger, un frate întreprinzător care cunoștea bine de tot limba rusă, a fost angajat acolo ca vânzător de Biblii (colportor) de către Societatea Britanică pentru răspândirea Bibliei. Prin activitatea sa au venit la credință mai mulți ruși care s-au botezat și au format o biserică. Imediat s-au alăturat și alții, așa că s-a format o frumoasă adunare. Lucrarea între ruși a mers la început mai greu, totuși a mers înainte și a devenit o lucrare foarte binecuvântată și s-a lărgit de atunci până în Basarabia. Frații Joseph Edinger și Jacob Klundt și anumiți alții au fost lucrătorii și conducătorii acestei lucrări. Totuși lucrarea a ținut de biserica din Cataloi, Tulcea fiind o stațiune (filială) a acestei biserici cam până la 1888.“
Ca loc de întrunire, frații din Tulcea au folosit începând cu anul 1881 terenul cu o veche clădire aflat pe str.Traian nr.45, pe care ne găsim și astăzi (2008). Acest teren a aparținut menoniților germani care au emigrat în jurul anului 1870 în SUA împreună cu menoniții din Ucraina și Basarabia (a fost cumpărat cu actul de vânzare nr.15 din 31 ianuarie 1881, înregistrat la autoritățile de stat. Cumpărătorul locului a fost Sava Marcheef-epitropul Bisericii Baptiste ruso-germane din Tulcea (extras dintr-o “Somație” semnată și de Gherasimenco, pastor al Bisericii).
În anul 1887 credincioșii din Tulcea au redactat un “Proces verbal de înființare a Bisericii libere baptiste ruse cu numele “Betel”, act datat la 15 iulie 1887 și semnat de frații și surorile fondatori. Cu această dată încep lucrările de zidire a unei Case de rugăciune, o clădire lungă de 16m, lată de 9-10m, în formă de cruce cu brațe scurte, având înscris în interior, pe peretele din față, versetul din Efeseni 4.5: “Un Domn, o credință un botez“, scris pe două table în limba rusă și în limba germană, limbi în care vorbeau membrii acestei biserici. Pe frontispiciul exterior a fost scris în limba rusă versetul din 1 Corinteni 1.23: “Noi predicăm pe Isus Hristos cel răstignit“, precum și numele Casei de rugăciune: “Betel“.
Odată cu zidirea Casei de rugăciune, s-a construit și casa pastorală. Aceste lucrări s-au făcut cu aportul pastorului Bisericii din acea vreme Johann Wieller.
Pastorul Johann Wieller, cunoscut printre baptiștii și menoniții din Sudul Rusiei, Ucraina și Basarabia, a găsit în Tulcea un loc în care slujirea sa a fost entuziasmantă. Din cauza unui accident din timpul construcției, el a decedat în data de 11 august 1889 într-un spital din București, unde a și fost înmormântat.
Inaugurarea Casei de rugăciune a avut loc duminică 9 octombrie 1888 în prezența multor invitați. Au predicat frații Schwegler din București, W. Christu (Martchoff) din Rusciuc și Wieller. Frații Liebig și Issler din Cataloi au venit și au predicat luni, a doua zi. Cu această ocazie a luat ființă Societatea misionară româno-bulgară care își propunea răspândirea Evangheliei în Peninsula Balcanică, în speță în România și Bulgaria. Predicator-itinerant al Misiunii a fost propus, și mai târziu ales, Evghenie Gherasimenco.
Baptiștii tulceni au avut o istorie extrem de bogată. Prezentarea pastorului Aurel Gacea a continuat cu oamenii și evenimentele cheie pe care aceștia le-au traversat de-a lungul acestui interval de timp. Pentru doi ani biserica le-a fost închisă, în timpul războiului dar nici prigoana, nici vremurile de restriște nu au făcut ca lucrarea să dea înapoi.
În urmă cu 7 ani, pe amplasamentul vechii biserici a fost construită o nouă clădire, modernă și mai încăpătoare, dispunând de toate facilitățile necesare desfășurării lucrării.
Un moment emoționant în desfășurarea sărbătorii baptiștilor tulceni l-a constituit lectura unei scrisori primite din SUA de la Merl Sholtess care este urmaș direct al primului pastor al Bisericii din Tulcea, anume Johann Wieler.
De asemenea extrem de apreciat a fost cuvântul ținut de primarul Tulcei, dl. Constantin Hogea. Acesta a ținut să înmâneze pastorului Aurel Gacea, ca reprezentant al comunității credincioșilor baptiști o diplomă de excelență pentru contribuția adusă de această comunitate la binele comun al municipiului.
În fine, ca o încununare a acestei zile deosebite a fost mesajul plin de esență al președintelui Uniunii Baptiste, pastorul Otniel Bunaciu care a adus din nou atenția ascultătorilor asupra valorilor Cuvântului lui Dumnezeu din a cărui sevă își extrag practicile și credințele fundamentale creștinii baptiști.
Toate aceste cuvântări au fost ‘drese’ de piesele corale meșteșugit interpretate de corul din Brăila, cât și de corul bisericii gazdă. Și ca atmosfera de sărbătoare să aducă aminte nu doar prin vorbă ci și prin faptă de înaintașii baptiștilor tulceni, întâlnirea s-a finalizat cu o agapă desfășurată în curtea bisericii, amintind de obiceiul generațiilor trecute de a încheia cu o ‘masă de dragoste’ întâlnirile bisericii, agapă de la care nu lipsea ceaiul rusesc, preparat într-un samovar uriaș.
Cu siguranță că, așa cum preciza Merl Sholtess in mesajul său, Biserica din Tulcea este cu adevărat însoțită de un nor mare de martori care celebrează plini de bucurie lucrarea acestora în ogorul Evangheliei.

Comments (4)
super
October 20th, 2008 at 8:03 pm
Deosebit
Mihai Ciuca
October 20th, 2008 at 8:53 pm
@super – Multumesc!
happy
October 21st, 2008 at 10:56 pm
Ma bucur de unitatea voastra,efectiv ma linisteste gindul ca mai exista agape in timp real,nu undeva,cindva,o data ca niciodata.
,,Ne arde inima de dor dupa aceea tara
Unde-s cimpiile cu flori
Si-i vesnic primavara”
AUREL MUNTEANU
April 19th, 2009 at 4:17 pm
Evenimente importante din istoria baptiștilor
Baptiștii americani își trasează originea bisericii lor până la Baptiștii din Țara Galilor care, ca indivizi, iar în unele situații ca Biserici Baptiste organizate au emigrat din acea țară în Lumea Nouă. Aceasta este important și interesant pentru Baptiștii români din moment ce un Baptist american numit Sears a fost acela care i-a botezat pe Gerhard von Oncken și adepții săi și i-a organizat într-o Biserică Baptistă. În ziua următoare, noua Biserică l-a ales pe Oncken ca păstor al lor. A fost același Oncken căruia Dumnezeu i-a dat putere să aducă din nou Evanghelia în România la ceea ce se numește acum mișcarea Batistă modernă de aici. (Că au existat Baptiști și Biserici Baptiste organizate în România în timpul lui Traian și după aceea este foarte probabil deoarece existau Creștini între soldații romani și familiile lor în întreg Imperiul Roman. Așa cum au existat Baptiști în Bulgaria înainte de Traian, este de asemenea probabil să fi existat Baptiști și Bisericile lor în ceea ce acum este România, chiar înainte de Traian.)
Dar, așa cum am menționat mai sus, mișcarea Baptistă modernă din România este îndatorată lui Oncken, iar el, la rândul lui Baptiștilor americani pentru botezul său și organizarea Bisericii. Dar de unde au venit Baptiștii galezi? Din ei au apărut Baptiștii americani, iar mai apoi Baptiștii moderni din România.
Istoricii Baptiști galezi susțin că Claudia și Pudens (xxx), un cuplu regal din Țara Galilor au călătorit la Roma și au auzit Evanghelia probabil de la Pavel sau de la altcineva din grupul lui. Se crede că Pavel, după ce a fost eliberat dintr-una din întemnițările sale timpurii a călătorit în insulele Britanice și a predicat acolo. De asemenea se știe că înainte de 597 d.Cr. Bisericile Baptiste din Țara Galilor (și din zonele învecinate) erau scutite de erorile catolice. Dar în 597, Austin (uneori numit Augustin, dar a nu se confunda cu „Sfântul Augustin”) a fost trimis să convertească Saxonii la „Creștinism”. Cităm acum din Istoria Baptiștilor scrisă de Benedict.
„La aproximativ șaizeci de ani de la înălțarea Domnului nostru, Creștinismul a fost sădit în Britania unde un număr din familie regală și mulți alții de grad inferior au fost chemați să fie sfinți. Aici evanghelia a înflorit mult în vremurile timpurii, și totodată, aici, adepții ei au suferit multe dureri și calamități datorită persecuțiilor păgâne. Creștinii britanici au experimentat variate schimbări de prosperitate și opoziție până în jurul anului 600. Cu puțin timp înaintea acestei perioade, călugărul Austin, faimosul prigonitor pedo-baptist, împreună cu alți patruzeci au fost trimiși aici de papa Grigorie cel Mare să convertească saxonii păgâni la papalitate și să îi supună stăpânirii Romei. Inițiativa a reușit și lucrarea de convertire (sau mai degrabă pervertire) a fost îndeplinită la o scară largă. Regele Ethelbert și curtea sa, împreună cu o parte considerabilă a împărăției sale au fost câștigați de călugărul de succes care a consacrat râul Swale, lângă York în care el a hotărât ca zece mii din convertiții săi să fie botezați într-o singură zi. Întâlnind un așa mare succes îm Anglia, el s-a hotîrât să încerce ce poate să facă în Țara Galilor. Mulți Creștini britanici au fugit acolo în acele timpuri pentru a evita devastările brutale ale Saxonilor atroce. Călugărul a ținut un sinod în vecinătatea lor și a trimis păstorilor lor cerința de a primi porunca papei, dar ei au refuzat să asculte de călugăr sau de papă sau să adopte vreunul din preceptele lor. Austin, văzând refuzul lor prompt, a încercat compromisul cu acești galezi zeloși, cerându-le să își dea consimțământul în trei lucruri: primul a fost ca ei să administreze botezul copiilor lor [ adică să își boteze nou născuții. Celelalte două au fost să țină Paștele după cum va dicta papa și să se alăture lui –Austin- în proclamarea „evangheliei”. Ed.] Dar ei nu au vrut să fie complicii nici uneia din propunerile lui. „Fiindcă”, a spus acest apostol zelos al papalității și pedobaptismului, „nu vreți să primiți pacea fraților voștri, veți avea parte de război și mizerie.” Și după cum a spus, el a adus saxonii să le verse sângele nevinovat și mulți dintre ei și-au pierdut viețile pentru numele lui Isus. Istoricii Baptiști din Anglia susțin că primii Baptiști englezi au fost Baptiști și că au susținut principiile Baptiste până la venirea lui Austin. „Nu avem nici o menționare”, spune autorul Memoriilor, „despre botezarea copiilor în Anglia înainte de venirea lui Austin în 587; și pentru noi este evident că el l-a adus nu din cer, ci de la Roma.”
Acei Baptiști galezi care au scăpat de războinicii saxoni chemați de „fratele” lor Austin au alergat înspre regiunea muntoasă a Țării Galilor unde au rămas ascunși. În zile de libertate, ei au ieșit de acolo și s-au răspândit chiar și în America iar în final, influența lor a fost simțită în toată lumea, pe măsură ce Biserici Baptiste erau organizate în multe țări după modelul nou testamental. Baptiștii români au o datorie, la fel ca Baptiștii americani, față de acei frați și surori credincioși din Țara Galilor care au refuzat compromisul, alegând mai degrabă să sufere persecuția pentru Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm din istorie, pentru a nu o repeta!
Leave a reply