Mersul Vremurilor

Draga Emi, dacă ai citit şi ascultat mesajele sale, vei ştii ca Isus ocupă un punct central în teologia lui. Chiar şi in seminariile adresate “publicului larg”, Ravi Zacharias nu încheie fără să îl prezinta pe Isus ca şi soluţia pentru umanitate. Aşa că, eu cel puţin, nu m-aş grăbi să pun la îndoiala veridicitatea cristologiei lui Ravi Zacharias.

Cât despre afirmaţia: “ca şi apologet ştie că rugăciunea adresată lui Dumnezeu de către un creştin trebuie facută în Numele Domnului Isus”: Când spui “trebuie”, la ce te referi? Crezi că dacă nu spunem cuvintele magice “În numele Domnului Isus” – dar le credem din toată inima – rugăciunea nu ne este primită? Înteleg poziţia specială pe care şi-a asumat-o Ravi Zacharias şi faptul ca rugăciunea la care faci referinţă este una foarte mediatizată, dar chiar deschiderea lui de a face referire la Isus în ceea ce scrie, predică etc mă face să cred că Ravi Zacharias nu are nimic cu Isus, sau mai bine spus, are totul cu El.

Acest comentariu nu se doreşte a fi o critică – înţeleg că nu ţi-ai propus să “vânezi” greşelilie lui Ravi Zacharias – ci o altă perspectivă.

Draga Filip,
Ma bucur ca ai inteles un lucru important: nu sunt vanator de greseli ;prefer sa fiu unul de comori. Am citit cateva din cartile lui Ravi Zacharias si ascult cu placere mesajele sale. Chiar zilele trecute l-am ascultat intr-o savuroasa marturie a convertirii sale intr-un program Focus on the Family. Cu atat mai mutl asteptarile mele de la el sunt mari.
In intreaga lume si cred ca mai ales aici in NordAmerica, se incearca sub multiple si subtile feluri diminuare importantei si prezentei Numelui Domnului Isus Cristos. Daca-L dam pe El la o parte (chiar si numai putin) cred ca ne indepartam de El. Remarca mea este facut pe fondul in care exista in crestinism din ce in ce mai multe diplomatie si din ce in ce mai putina Cristologie.

Draga Vasilica,
Il admir pe Ravi Zacharias pentru cunostintele si marturia sa. Il admir pentru ceea ce a scris si ceea ce a vorbit. Evenimentul la care te referi a fost unul socant la vremea aceea. Ce ar putea vorbi un apologet crestin intr-un templu mormon? Cred ca a punctat foarte bine ceea ce a zis atunci.
Dar nu pot sa apreciez un om doar in virtutea a cea cea a zis; discenrnamantul trebuei sa se manifeste oricind. Personal inteleg prezenta si modalitatea lui Ravi Zacharias de a pune problema intr-un eveniment national de rugaciune sub o forma corecta politic. Sa nu uitam ca cei care organizau evenimentul erau crestini. Cei care raspundeau pozitiv la aceasta invitatie stiau ca se vor ruga alaturi de crestini care cred in Isus Cristos. Daca evenimetnul era organizat de budisti sau musulmani sau orice alta religie…poate nu mi se parea nimic ciudat. Dar cand evenimentul a fost organizat de crestini, hai macar atunci sa afirm clar si limpede ce cred si de ce cred. Asta nu inseamna lipsa de sensibilitate. Cel care vine alaturi de mine sa se roage stie ca eu sunt crestin si ma rog lui Dumnezeu in Numele Domnului Isus. Simplu. Asa cum eu respect modul lui de a se ruga nu inteleg de ce eu trebuie sa ma formalizez in a exprima simplu ceea ce cred.
Numele lui Isus a starnit, starneste si va starni impotrivire. Nu sunt adeptul conflictelor gratuite si nici al teribilismului crestin. Dar pledez mai mult pentru intelepciune si adevar decat pentru diplomatie si conformism.

Sunt un mare admirator si cititor al lui Ravi Zacharias ! Cu toate acestea nici el, nici Benedict al XVI-lea, nici un alt om (si doar om) nu se bucura, din partea mea, de prezumtia de infailibilitate. Exista Unul si doar Unul care isi poate aroga acest merit si acela este acum la dreapta lui Dumnezeu. In aceasta ordine de idei, nu pot sa nu constat ca o rugaciune incheiata “in numele lui Isus” neinsotita de o atitudine corecta a inimii, poate fi calificata, cel mult, ca si ritual, magie, superstitie, etc. Cu toate acestea trebuie sa fiu de acord cu Emi, un frate pe care nu-l cunosc personal dar ale carui opinii imi sunt foarte apropiate, si sa precizez, la randul meu, ca dincolo de o oarecare neinspirata doza de oportunism non-apologetic (de inteles, intr-o oarecare masura, intrucat Ravi Zacharias este si el supus slabiciunilor omenesti, nu-i asa ?!) marul discordiei intre crestini si ceilalti nu este Dumnezeu, nici chiar Duhul Sfant, o entitate sau energie creata (in viziunea unora) ce nu pune probleme speciale de constiinta daca este ignorat (uneori, e adevarat, poate fi intristat sau stins, dar asta nu e cine stie ce big deal (tongue in cheek). Problema contencioasa este persoana Domnului Isus. Ar fi bine sa nu uitam ca dreptul nostru de a ne adresa Tatalui nu deriva nici din initiativa nici din meritele noastre. Este un drept castigat pentru noi prin jertfa de sange a Fiului care, de asemenea, este singurul care ne ofera autoritatea necesara pentru a patrunde in Sfanta Sfintelor, in prezenta Celui Infinit ! Asa ca, intrutotul de acord cu fr. Emi sugerez o atentie sporita nu neaparat la formula de incheiere a rugaciunilor noastre ci mai ales la atitudinea inimii, care, corecta fiind, genereaza automat, by default, incheierea corespunzatoare.

Oameni buni, ne departam de Adevar extrem de rapid! Cateva intrebari:

1. Care a fost motivul prigonirii primilor crestini?
2. Ce a zis Domnul Isus referitor la Numele Sau in fata Tatalui? (ceva legat de rusinare)
3. De ce a fost ap. Pavel decapitat?

Cred ca am ajuns sa umblam prea mult dupa recunoasterea din partea celor de afara. Nu suntem in stare sa renuntam la noi insine. Consideram ca facand asa impacam si pe unii si pe altii. Nu se poate. Domnul Isus spunea ca el a venit pentru o impartire clara a lucrurilor. Lumina – sa fie lumina, intunericul – intuneric

Este foarte necesar sa reluam temele prezentate de ap. Pavel in epistole. Pt ca acolo sunt prezentate cele mai puternice argumente in favoarea domniei lui Cristos.

Cine va prezenta pe blog, o apologie a textului din Evrei 11?