Mersul Vremurilor

Biserică – Eu bat la uşă dar tu mă respingi!

Fie intrăm pe uşile unei biserici protestante sau neoprotestante, biserica locală, aşa cum o cunoaştem, a devenit un locaş sfânt, în care, doar cel sfânt are dreptul de a participia la servicile acesteia. Desigur, este necesar să adresăm câteva întrebări, în mod special atunci când căutăm să descifrăm metodele aplicate în biserici locale din România. Pentru început trebuie să ne întrebăm, cu seriozitate, cu ce drept sau autoritate decidem aceste restricţionări? Ce fel de principii sau valori sunt folosite pentru a numi o persoană sfânt sau nesfânt? Este biserica locală un loc sfânt sau o clădire simplă? Dacă biserica locala nu este o clădire, ci un trup, cine este Capul acesteia?

Biserica nu este o clădire

Asftel de întrebări pot continua, însă în cele ce urmeză, aş dori să devzoltăm o mentalitate biblică şi corectă faţă de ceea ce ar trebui să fie o biserică locală, care îşi găseşte existenţa nu într-o clădire sau instituţie, ci într-o Persoană divină. După cum observăm, Biserica este un organism (un trup) care este formată din fraţi şi surori, care sunt rascumpăraţi de Cristos. Totuşi, este important să menţionăm faptul că acest lucru nu denotă aspectul restricţionat pentru cei care nu sunt răscumpăraţi de Cristos. Biserica locala este un locul în care cel copleşit de păcat şi de consecinţele acestuia, poate avea libertatea şi posibilitatea de a-L întalni pe Cristos (prin Cuvântul şi Duhul Său Cel Sfânt), iar prin proclamarea corectă a Evangheliei, are oportunitatea de a-L urma pe Cristos. Astfel dar, biserica locală este obiectul prin care Dumnezeu îşi aduce creaţia Sa înaintea Cuvântului Său şi înaintea lui Cristos.

Biserica nu este o tradiţie

Deşi am dori să stresăm obiectivele tradiţiei asupra celor care păşesc în biserica locală, este incorect să afirmăm că Biserica lui Cristos este un organism care îşi găseşte existenţa în rădăcinile tradiţionalismului omenesc. Este adevărat faptul că tradiţia este asociată cu istoria unui început, dar aceasta trebuie să rămână la acest nivel atunci când împărtăşim Evanghelia cu cei care sunt copleşiţi şi înăbuşiţi de păcat. Evanghelia lui Cristos îi oferă omului libertatea de a se depărta de păcat şi de a crede în lucrarea de răscumpărare a lui Cristos. Tradiţia prezintă opusul acesteia, astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu devine obiectul suprem prin care învăţăturile false şi ciudate sunt catalogate ca şi învăţături bazate pe învăţăturile Scripturii. Astfel de metode condamnă principiile şi valorile prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă acestea sunt în conflict cu interpretarea corectă a Scripturilor, atunci, ca şi creştini, suntem chemaţi să respingem astefel de idei şi concepte. Cristos este suprerior atât tradiţiei cât şi asupra bisericii locale.

Biserica nu înseamnă legalism

În multe biserici neoprotestante, legalismul este atât de evident şi prezent în gândirea bisericii, încât cei care doresc să-L cunoască şi să-şi pună încrederea în Cristos sunt copleşiţi de numărul ridicat de legislaţii umane în ceea ce priveşte invenţiile creştinilor pierduţi. Deoarece suntem loviţi de tradiţii şi idei vechi, care pentru mulţi sunt palpabile, trebuie să confruntăm aceste idei cu imaginea perfectă a lui Cristos despre Biserica Sa. Biserica lui Cristos este un TRUP care caută să trăiscă şi să împlinească misiunea lui Dumnezeu atât faţă de Cristos cât şi faţă de lumea pierdută. În realmente, legalismul nu are un rol important existent sau primitiv în această misiune divină. La cârma acesteia se află un Dumnezeu şi nu nişte legi omeneşti.

Biserica, condusă de Cristos

O Biserică condusă de Cristos alege să fie călăuzită atât de Cuvântul lui Dumnezeu cât şi de Duhul Său Cel Sfânt. Astfel ideile şi concepţiile omului nu au un rol important în această misiune. Omul este şi trebuie să fie supus Creatorului. În alte cuvinte, fiecare membru al Bisericii locale este chemat să fie condus de Cristos şi nu de tradiţii, legislaţii sau clădiri omeneşti. O biserică adevărată nu este o biserică reală datorită numărului mare de membri sau de cât de mare este ea, ci datorită ascultării şi împlinirii corecte a Cuvantului lui Dumnezeu în ceea ce priveşte persoana Domnului Isus Cristos şi lucrarea Sa de răscumpărare, despre care toţi autorii Scripturilor au scris de la întemeierea Cuvântul lui Dumnezeu.

În biserica condusa de Cristos, cel posomorât de păcat este chemat să vină înaintea lui Dumnezeu aşa cum este. Din această poziţie Dumnezeu, prin Cristos, îşi duce la împlinire lucrarea Sa de răscumpărare faţă de cel care este împodobit de natura păcătoasă şi de care poate fi eliberat doar prin lucrarea de răscumpărare a lui Cristos la Golgota. Totodată, în Biserica lui Cristos, orice om este chemat să se identifice cu Cristos şi cu Cuvântul Său şi nu cu percepţiile unor oameni sau lideri religioşi sau nereligioşi. Biserica lui Cristos nu îşi clădeşte lucrare pe seama unor vedete sau celebrităţi, ci pe seama unui Miel junghiat şi sacrificat pentru mântuirea noastră. Cristos este şi trebuie să fie punctul culminant al oricărei biserici locale. Fără Cristos biserica locală este un magazin alimentar, de unde fiecare alege ceea ce doreşte pentru sufletul şi viaţa sa. Cristos nu este echivalentul unei religii consumeriste, ci El este un Dumnezeu care ne-a creat şi aşezat în acest Univers pentru a-L cunoaşte pe El şi a trăi alături de El zi de zi.

Pavel, în epistolele sale, descrie foarte clar că toată activitatea Bisericii lui Cristos îşi găseşte rădăcinile în Cristos Isus şi în Cuvântul Său, al cărui scop este de a ne prezenta tot ceea ce Cristos a început să facă şi să înveţe. Probabil aici ar trebui să îi aducem pe toţi cei care sunt pierduţi. Trebuie să-I îndepărtăm pe oameni de legislaţiile şi tradiţiile omeneşti, precum cerceii, baticurile, fustele, blugii, etc. Detaliile Împărăţiei lui Cristos nu se regăsesc în legislaţiile umane, ci în planul de răscumpărare al lui Cristos. Aici detaliile păcatului sunt atât de expuse încât omul, în momentul confruntării cu Scriptura, este invitat să renunţe la viaţa dominată de acesta în schimbul unei vieţi curate (fără de păcat) în Cristos Isus.