Mersul Vremurilor

O pledoarie pentru predicare

Predicarea sau proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu a devenit o povară pentru mulți și asta nu datorită predicării eficiente (căci asta este rar întâlnită în bisericile locale), ci datorită nepregătirii sau al nenumăratelor consecințe des întâlnite în rândul predicatorilor. Doresc să înțelegem că pe parcursul acestui articol nu vom dezbate modalitatea prin care Dumnezeu lucrează în domeniul predicării, ci responsabilitatea pe care păstorul sau predicatorul trebuie să o aibă față de Dumnezeu, de Scriptură și de adunarea înaintea căruia Cuvântul este proclamat. Mai jos doresc să privim asupra unor responsabilități în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Responsabilitatea pregătirii

Sunt extrem de deranjat și dezamăgit de faptul că unii păstori vin înaintea bisericii locale fără ca aceștia să se fi pregătit cu o predică eficientă și sistematizată contextului biblic sau al textului predicat. În același timp, cred că este o mare dezamăgire când un păstor copie piedicile altor păstori fără a menționa sau afirma că ceea ce predică nu este creativitatea proprie. Mai mult, o astfel de acțiune este incorectă și dăunătoare bisericii locale și păstorului ei. Nu putem veni înaintea bisericii predicând predici ce nu se leagă de ascultător. Responsabilitatea păstorului, pe lângă alte responsabilități, este de ași organiza timpul alocat pentru a pregăti mesajul ce trebuie proclamat la serviciile divine. Păstorul trebuie să înțeleagă că membrii bisericii locale aleg să vină la Casa lui Dumnezeu pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu fiind predicat inteligent, sensibil, relațional și biblic. Atunci când un păstor vine nepregătit înaintea bisericii, acesta dezonorează poziția la care a fost chemat. In același timp, o mentalitate ca și aceasta Îl dezonorează pe Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu este un obiect de joacă, ci o sabie cu care inimile răzvrătite sunt câștigate și prin care omul câștigat este ajutat să ajungă la desăvârșire în Cristos Isus. În alte cuvinte, atunci când ignorăm importanța pregătirii predicilor biblice și contemporane, alegem să-i îndepărtăm pe oamenii răzvrătiți de Cristos și alegem să oprim procesul dezvoltării și creșterii în Cristos a fiecărui membru sau ascultător care intra pe ușile bisericii locale. Pledoaria mea, față de orice slujitor, este de a înțelege că pregătirea sa este crucială și definitivă pentru mesajul proclamat și ascultător.

Responsabilitatea aprofundării /exegetică

Sunt conștient că nu toți păstorii au posibiltatea de a aplica bazele principale ale exegezei biblice, deoarece aceștia nu au fost pregătiți din punct de vedere profesional. Totuși, pentru păstorii din domeniul urban (unde cele mai mari abuzuri de context biblic au loc) nu au un motiv concret pentru a nega că nu au fost pregătiți sau că nu au resursele necesare prin care să se asigure că mesajul proclamat este un mesaj ce a trecut prin canalele exegeticii biblice. Trebuie să ne asigurăm că oferim păstorilor resursele necesare prin care mesajul Divin să fie predicat cu eficiență și raționament. Totodată, cred că este necesar să încurajăm păstorii bisericilor locale de a merge la una din facultățile de teologie pentru a se refamiliariza cu noile tehnici sau metode de exegeză biblică a interpretării textului biblic. O astfel de inițiativă nu trebuie să fie înțeleasă ca și un act de lașitate, ci dimpotrivă, ca și un curs de perfecționare. Dacă un om de afaceri își trimite subalternii pentru a participa la un curs de specializare, dintr-un anumit segment al specializării, nu cred că este un lucru dăunător ca păstorii să aplice același principiu pentru pregătirea sau specializarea teologică continuă.
Un predicator eficient va înțelege că metodele exegezei biblice nu îi permite acestuia să devieze de contextul și de inițiativa originală a autorului (care a scris o anumită carte din Cuvântul lui Dumnezeu) datorită conjuncturilor prin care audiența sa trecea. Exegeza, ca și o ustensilă, ne ajută să pricepem care a fost (și este) scopul crucial al textului scris, nu doar pentru secolul XXI, ci în mod special, în contextul în care acest Cuvânt a pătruns în societatea primului secol și în viața popoarelor ce își găseau existența la acel timp istoric. Atunci când predica predicatorului este condusă de o exegeză biblică aprofundată, mesajul Biblic pătrunde în inima și mintea ascultătorului, transformându-i viața și asemănându-l pe acesta cu Cristos. Evitarea exegezei biblice va avea un impact negativ – atât față de ascultător cât și de proclamator.

Responsabilitatea contextuală

Majoritatea predicilor sunt rupte de realitate și ne-contextuale condiției umane. Mult mai mult, acestea nu sunt contextuale față de textul biblic predicat. Acest subiect este dezbătut de Mark Dever în articolul său predicarea expozitivă, ce se ocupă de contextul fiecărui text biblic și prezentarea acestuia înaintea tuturor oamenilor. Același lucru este valabil și pentru perspectiva exegetică prezentată mai sus. Responsabilitatea predicatorului de a înțelege contextele sale este crucială, deoarece prin cunoașterea contextului biblic și al audienței, predicatorul dovedește că este conștient de circumstanțele, prin care și în care, Dumnezeu își comunică adevărul, principiile și valorile Sale. În această conjunctură trebuie să ne asigurăm că nu apelăm la arbitrarea favoritismului sau legalismului, tradiționalismului sau al altor idei culturale sau științifice. Adevărul, valorile și principiile lui Dumnezeu sunt standarde neschimbătoare atât înaintea oricărui secol istoric cât și înaintea ideilor și conceptelor umane. Predicatorul este chemat să se asigure că acesta este conștient de ceea ce se întâmplă în Scriptură, în societate și în lume. Dacă păstorul se retrage din aceste sfere importante, acțiunea sa va rezulta în predici necontextualizate și nereale contextului și existenței umane. Trebuie să înțelegem că a fi un predicator contextual nu înseamnă a ne scufunda într-o cultură sau o idee umanistă, ci trebuie să fim relevanți față de Cuvântul lui Dumnezeu și creația Sa, adică omul. Cuvântul este direcționat spre creația (om) creată de Creator și nu invers. Mai mult, persoana (ascultătorul), odată identificată cu Scriptura, este chemată să se identifice cu Creatorul Scripturii, adică Dumnezeu.

Responsabilitatea socială

Întreaga misiune a Mântuitorului a fost de al elibera pe om de sub condiția socială (oricare ar fi fost aceasta) . Prin iertarea păcatelor, Cristos a redat demnitate omului. Demnitatea aceasta era recunoscută prin faptul că omului transformat i s-a dat libertatea de a alege cui îi v-a sluji din momentul în care acesta a fost răscumpărat. Prin această manifestare observăm că păcatul il dezumanizează și îl depărtează pe om de Dumnezeu. Răscumpărarea de sub robia păcatului îi oferă omului posibilitatea de a alege viața în Cristos sau viața fără de Cristos.

Metodele folosite de Cristos în lucrarea Sa față de oameni trebuie să fie șablonul fiecărui predicator biblic și contemporan. Orice predicator trebuie să fie conștient de contextul social al audienței sale. Desigur, când ne referim la contextul social, nu ne referim doar la cei săraci sau cei bogați, ci dimpotrivă, ne gândim la toate clasele sociale existente în societate. În același timp, este esențial și crucial să ne asigurăm că prin mesajele pe care le predicăm, ascultătorul îl poate găsi pe Cristos, care prin Duhul Său Cel Sfânt și Cuvântul Său poate răscumpăra și transforma orice om. Noi trebuie să ne asigurăm că ceea ce predicăm ia în considerare poziția socială în care se regăsesc ascultătorii sau membrii bisericii locale. Un predicator conștient de această arteră socială nu va permite ca predica lui să ignore clasele sociale, care percep Cuvântul proclamat cu totul diferit. Pledoaria mea, în acest context, este să ne aducem aminte (totdeauna) că suntem parte din aceeași societate. Totodată, înaintea lui Dumnezeu, noi (ca și alții) am fost într-o poziție socială deplorabilă (fie sărac sau bogat) din care am fost răscumpărați și transformați prin Cristos Isus.

Responsabilitatea apologetică

În introducere am spus că responsabilitatea comunicării corecte a Evangheliei nu este o eșuare a lucrării lui Dumnezeu. Suntem conștienți că Dumnezeu se poate folosi de orice detaliu (rațional și înțelept) dintr-un mesaj predicat. Însă, asta nu înseamnă că predicatorul stă acasă, fără ași asuma responsabilitatea de a se informa și dezbate temele și subiectele propuse pe paginile Scripturii. Observăm în contextul bisericii locale că arta apologeticii creștine este enorm ignorată de un număr semnificativ de păstori. Printre aceștia, mulți ignoră contextul în care anumite versete sunt așezate, iar atunci când predică, parcă te iau fiorii când auzi aberațiile ce pot ieși din mintea unui predicatori. Pentru alți predicatori imaginația i-a deplasat pe aceștia într-o lume a fanteziilor exterioare. Alții impun contextului ceea ce nu se regăsește în textul biblic. Această greșeală este des întâlnită. Ea scoate la suprafață o sumedenie de metode improprii de abordare a interpretării biblice ale Cuvântului lui Dumnezeu.

O altă problemă majora, în afară de ceea a interpretării, este că argumentele pe care le folosim (deseori) sunt seci și neraționale. Se fac multe afirmații, dar când vine vorba de a explica omului cum s-a ajuns la aceea poziție, mulți predicatori se plafonează. Poate că pentru cei care copie și predică predicile altora, predica și afirmațiile sunt doar niște recitări elocvente, pentru cei care afirmă că sunt autorii propriilor predici – ar trebui să fie capabili să dovedească (oricărui ascultător) cum au ajuns la concluziile afirmațiilor prezentate. Un exemplu demn de urmat este cel al matematicii, care sper că ne va ajuta să percepem un principiu important. Dacă unui elev i se cere să efectueze o anumită ecuație pentru a oferi profesorului răspunsul corect, profesorul poate cere elevului răspunul în două moduri. Primul mod de a obține soluția corectă este de a accepta răspunsul fără a oferi formula din care și prin care s-a obținut acel răspuns. O astfel de metodă l-ar robi atât pe profesor cât și pe elev. Dacă profesorul nu cere formula folosită pentru o anumită ecuație, cum va ști acesta că răspunsul este corect? Pentru elev cel mai dăunător lucru este că nu va putea să își folosească capacitatea cu care a fost înzestrat pentru a rezolva o problema, ci va apela la diferite mijloace mai simple și eronate. Din cele scrise mai sus, observăm că prima metodă este incorectă. O metodă eșuată ne ajută să înțelegem că există o altă metodă eficientă, iar aceasta este de ai cere elevului să ne arate formula prin care a ajuns la acel răspuns. Printr-o astfel de examinare, evidențele răspunsului adus de elev îi oferă profesorului să acționeze conform rezultatelor negative sau pozitive ale ecuației rezolvate.

Același lucru putem spune și despre apologetica creștină, care întrunește raționamentul omului cu materia ce se află în jurul său. În cazul nostru, predicatorul trebuie să realizeze că ecuația sa se află între conceptele și ideile lumii și valorile, principiile și adevărul lui Dumnezeu. Predicatorul trebuie să prezinte, prin proclamarea Cuvântului, de ce o poziție este mai importantă decât cealaltă. A eșua în diferențierea pozițiilor și a ideilor lumești față ce cele prezentate în Cuvântului lui Dumnezeu este ca și cum am ucide un om vinovat sau nevinovat.

Concluzia celor scrise

Pledoaria pentru o predicare biblică și contemporană ne îndeamnă să ne asigurăm că suntem responsabili față de pregătirea predicilor, față de aprofundarea în Scripturi, față de contextul Cuvântului scris și contextul uman, față de clasele sociale și față de ideiile ce se lupă constant impotriva adevărului, principiilor și valoriilor stabilite de Dumnezeu. În toate acestea suntem chemați să fim buni administratori înaintea lui Dumnezeu și față de biserica locală. Pentru a fi eficienți trebuie să ne refamiliarizăm cu termenele și situațiile ce se găsec în contextul în care predicăm. Alegerea fiecărui predicator de a aplea la resursele de specialitate sau de a merge la un colegiu sau un institut de formare îi aparține. Totuși, cred că biserica locală trebuie să se asigure că păstorul acesteia are resursele necesare pentru lucrarea la care a fost chemat. În final, totul este redus la caracterul și la abordarea pe care fiecare păstor o are față de încredințarea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Predicatorul sau păstorul va trebui să dea o socoteală amănunțită pentru deciziile luate și pentru modul în care a administrat Cuvântul lui Dumnezeu adunării sau bisericii locale.