Mersul Vremurilor

A sti sau a nu sti cât este ceasul!

Motto: Scopul vieţii este o viaţă cu scop. (R.Byrne)

Una dintre cele mai importante chestiuni pentru un om este aflarea răspunsului la câteva întrebări, cum ar fi: De unde venim? Unde ne aflăm? şi Încotro mergem? Noi ştim că un creştin este mai îndreptăţit ca oricine altceva să afirme că are răspunsuri valabile la aceste întrebări existenţiale dar, din păcate, cei mai mulţi creştini trăiesc ca şi cum n-ar avea aceste informaţii esenţiale. Şi mai straniu este faptul că, privind în jurul nostru, observăm oameni care nu au răspunsuri corecte la aceste întrebări dar totuşi îşi trăiesc viaţa ca şi cum le-ar avea.

Analizând Scriptura putem observa cu uşurinţă că toate lucrurile şi evenimentele poartă semnificaţie, au sens şi au apărut sau s-au desfăşurat cu un anumit scop. Nimic din creaţia lui Dumnezeu nu este la întâmplare, nici măcar rătăcirea evreilor prin pustie nu a fost aşa.

Mai observăm, de asemenea, că Dumnezeu s-a folosit de oameni care erau dispuşi să acţioneze înspre împlinirea scopurilor Sale şi o primă calitate a acestor oameni era să fie bine orientaţi din punct de vedere spiritual, adică capabili să discearnă semnalele venite de la Dumnezeu sau care aveau semnificaţie pentru scopurile lui Dumnezeu, din multitudinea de semnale din jur, care bruiază sau tind să acopere mesajele cu adevărat importante.

Aşa a fost cazul lui Noe, când a auzit porunca: „fă-ţi o corabie din lemn!” aşa a fost cazul lui Avraam, care a fost dispus să dea ascultare mesajului ciudat şi fără sens: „vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!” şi aşa a fost cazul altor oameni semnificativi ai vremurilor biblice.

La rândul lui, Isus a fost o persoană care s-a orientat după anumite semne şi indicatoare. Ba chiar a protestat în faţa mamei Lui, la nunta din Cana, spunând că încă nu era vremea pentru ceea ce îi cerea ea. Se observă o progresie a activităţii Sale şi a învăţăturii pe care o dă ucenicilor, în mod gradual, în funcţie de ceea ce se întâmpla pe parcurs. Şi este evidentă contradicţia între atitudinea Lui, a Celui care ştia foarte bine să descifreze semnificaţia a ceea ce se întâmpla, comparativ cu năuceala ucenicilor care păreau a trăi ignorând realitatea.

Ce putem face pentru a putea fi cu adevărat o parte a soluţiei şi nu o parte a problemei în societatea noastră? La ce sunt chemaţi evanghelicii români şi cum ar putea ei să-şi împlinească mai bine misiunea? Pare dezamăgitor să vezi cât de mulţi sunt preocupaţi cu administrarea nimicului, după cum se exprimă un ilustru slujitor al Cuvântului, sau cât de mulţi rătăcesc încoace şi încolo fiindcă, deşi se presupune că ar deţine răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieţii, de fapt niciodată nu s-a dorit de la ei mai mult decât să stea cuminţi în bancă, să plătească zeciuiala şi să respecte regulile şi tradiţiile bisericeşti.

De aceea propunem acest demers novator, un Think Tank al evanghelicilor români, menit să stimuleze gândirea şi dialogul, nu între instituţii, ci între persoane care simt că este vital ca mişcarea evanghelică să se dezvolte armonios, în conformitate cu jaloanele şi indicaţiile date de Cel care ţine istoria în mâna Lui, constituindu-se într-o entitate aducătoare de sens, într-o societate buruienită de atâta nonsens.

Mai mult, într-o epocă dominată de atâta individualism, deşi se bate atâta monedă pe lucrul în echipă, Mersul Vremurilor vrea să fie un efort colectiv, însumând cât mai multe voci calificate din întreg spectrul evanghelic românesc. Preţuim experienţa şi călăuzirea fiecăruia şi, fără a fi triumfalişti, credem că împreună avem nişte responsabilităţi faţă de neamul nostru şi faţă de lumea întreagă.