Mersul Vremurilor

Despărţirile ne dor! Omagiu adus poetului Ionatan Pirosca

Oamenii care au trăit în două regimuri, două secole, în două stări şi mai ales au avut de înfruntat nevolnicia vremilor, a regimurilor şi a semenilor, oamenii aceştia au un mesaj deosebit de transmis. Pe deasupra tuturor acestor strângeri şi constrângeri şi serpuiri printre şi pe sub stânci – adică bolovani – prietenul şi fratele Ionatan, mereu încrezător şi visător, s-a născut şi a trăit cu măietria cuvântului clar rostit şi rostuit, purtător de valenţe, de taine şi învăţăminte. Aşa l-a primit, aşa ni l-a dăruit.

Acum, la trecerea lui în lumea drepţilor, fie-mi îngăduit “iubiţi iubitori” ai cuvântului care înalţă, care învaţă şi mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru, al tuturor, omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloşul exprimării calde şi neduplicitare.

L-am cunoscut în tumultul bătăliei pentru promovarea versului românesc şi creştinesc, în inimaginabila lui trăire a cuvântului armonios “pe stil nou” de care a rămas legat toată viaţa lui. Era riguros în tot ce scria şi ce făcea, evita cu sârg polemicile de orice natură, iar atunci când nu le putea ocoli cu nici un chip era aprig şi neînduplecat. Argumentul lui forte era:

“Viaţa mea atârnă doar de mila lui Dumnezeu şi se numără oricum în zile, de ce m-aş face vrăjmaş adevărului ce mi-a fost revelat ? Îl voi mărturisi aşa cum l-am primit, oricare ar fi preţul pe care va trebui sa-l platesc”.

După ce a petrecut ani lungi în scaunul cu rotile şi s-a obişnuit cu gândul că “trebuie să mor”, îmi scria cu ceva timp în urmă: “Ma simt şi trăiesc atât de bine cât o poate face UN OM care tocmai a primit un al doilea diagnostic mortal!” Şi astfel pentru cel care se numea pe sine “Omul ca semn de intrebare” puntea suferinţelor s-a rupt şi el a trecut de partea cealaltă unde e pace.

L-am preţuit şi l-am citit pe poetul Ionatan Piroşca. Am început cu cartea “Sabia Domnului şi a lui Ghedeon” pe care mi-a dăruit-o cu dedicaţie, apoi am tras cu urechea şi am aruncat privirea pe “Cuvinte la schimb”, însă serialul riguros şi amplu, publicat pe wordpress.com, intitulat “Jurnalul scrierii iubirii” ar putea să vă convingă pe oricare dintre dumneavoastră cei care iubiţi poezia, că ne despărţim de un poet de mare talent pe care Domnul l-a lăsat printre noi numai două etape din viaţă : tinereţea şi maturitatea.

Oare cum ar fi arătat şi ce tezaur poetic ne-ar fi lăsat Ionatan Piroşca-bătrânul, dacă ar mai fi rămas printre noi? A plecat la Domnul aproape tânăr şi astfel despărţirea ne doare şi mai mult. Dar îl vom regăsi în veşnicii şi mai tânăr şi vom relua împreună “realitatea trăirii iubirii!”.  Îţi mulţumim Doamne, Care dai daruri oamenilor, Îţi mulţumim pentru mesajul ce ne-ai trimis prin glasul lui Ionatan.

Te rugăm să-i mângâi pe toţi cei care îl plâng.

Zaharia Bonte – Bruxelles – 18. 04. 2010