Mersul Vremurilor

Dorind mai mult

Cred că una dintre calităţile folosite din plin, prin care m-a cucerit Dumnezeu este creativitatea. Mă surprinde ca nimeni altul şi amprenta Lui e distinctă. Îmi place să Îl observ, să Îl contemplu şi cu sigurantţă ador felul în care El mi se face cunoscut. Călătoria mea alături de El este o aventură pe care nu aş schimba-o pentru nimic în lume şi acest “pentru nimic în lume” nu e impropriu spus.

Îl recunosc pentru ca e al Meu şi eu sunt a Lui…

Mă uimeşte, mă fascinează, mă iubeşte mult mai mult decât pot eu înîelege şi totuşi eu nu răspund dragostei Lui aşa cum mi-aş dori… sau mai bine zis, aşa cum şi-ar dori El.

Gândul îmi zboară la ziua de 7 aprilie… o zi în care mi-am vărsat sufletul în faţa Lui pe paginile jurnalului: “Ştii ce Doamne? Am impresia că eu nu îţi dau voie să pătrunzi în viaţa mea şi limitările mele Te limitează pe Tine şi asta nu pentru că nu ai putere să spargi orice limitare ci pentru că mi-ai dat libertatea să aleg. Expresia “a intra cu bocancii în viaţa cuiva” Îţi este străină şi deşi uneori îţi reproşez lucrul acesta, el de fapt întăreşte şi mai mult dragostea Ta… mulţumesc!”

Vreau mai mult… mult mai mult din El. Să fie oare din cauza evitării mediocrităţii? Nu prea cred. Am gustat şi am vazut ce bun este Domnul. Efectul? Vreau mai mult… mult mai mult!

Am fost cucerită de El şi sunt într-o continuă adorare…