Mersul Vremurilor

Ei, comedie!…

Ceva iluminator şi funny… aşa s-ar vrea, dar e mai mult aroganţă… Bill Maher, comediant şi susţinător ardent al ateismului a apărut ceva săptămâni în urmă pe marile ecrane americane cu o satiră video numită interesant, dar greu de pronunţat, “Religulous”. El nu încearcă decât ceea ce şi alţii înaintea lui şi-au dorit… să împroaşte cu noroi creştinismul, arătându-i faţa neinteligentă, lipsită de logica şi stupidă.

“Religia trebuie să dispară pentru ca umanitatea să traiască” aşa conclude Bill Maher noul său film documentar în care traverseaza pământul, discutand cu zeloţi religioşi, dorind să atenţioneze lumea de absurditatea credinţei acestora. Filmul regizat de Larry Charles (cunoscut şi pentru Borat) vrea să avertizeze asupra fundamentalismului religios, scopul lui Maher fiind de a demonta orice religie-religiozitate institutionalizată, pentru că aceasta este o piedică în progresul umanităţii.

Producţia prezintă cu success stângăcii ale unor persoane creştine, de la un senator democrat american care îşi exprimă mulţumirea că nu este nevoie de IQ pentru a fi ales în Congres, până la parcul de distracţii “Holy Land” din Florida în care răstignirea este show-ul de fiecare zi.

Maher a selectat şi exploatează ţinte usoare şi vulnerabile din creştinism pentru a demola şi ataca şerpuitor persoana lui Dumnezeu sau a lui Isus Christos. Dacă chiar era “tare” trebuia să-şi ia intrelocutori pentru documentarul său teologi precum Al Mohler sau Dinesh D’Souza, ori evanghelişti ca Ravi Zacharias. El se axează asupra unor persoane precum un ciudat proprietar al unui magazin religios, un surfer care îl interpretează pe Isus în parcul de distracţii din Florida sau un evanghelist latino care se crede reîncarnarea lui Isus.

Deşi filmul ar vrea să demonstreze inutilitatea religiilor el atacă furios numai creştinismul şi lasă (asta arătând chiar că încurajează în opinia mea) variate forme ale elementelor periculoase din islamism. Până la urmă creştinismul îi facilitează lui Mahler libertatea de a zice orice. Dacă era în Arabia Saudită, pun rămăşag că după prima oră de filmare Maher şi echipa lui erau atârnaţi pe stadion cu capul în jos şi luaţi la ţintă cu BB Gun-ul. Islamici fanatici sau susţinătorii jihadului n-au avut şansa să vorbească cu domnul comediant întrucât lui Maher cred că i-a fost frica de aceştia. E aşa uşor “să faci mişto” doar de cineva inofensiv…

Doar în trecere, la finalul documentarului, protagonistul face o conexiune între isalm şi elemente naziste, punctând totul în contextul în care pericolul vine din Islam, Creştinism şi Iudaism (Hinduismul şi Budismul, care după ştiinţa mea sunt şi ele religii, au fost total ignorate).

Agenda sa este uşor de citit: vrea să distrugă credibilitatea oamenilor credinţei, doar pentru că aceştia au îndrăznit să creadă, să aibă ceva ce lui îi lipseşte. Pentru Maher, credinţa în Dumnezeu este prostie iar religia este o otravă. Unde am mai auzit eu vorbele astea?

“Nu există nimic bun în creştinism” deşi prin creştini au venit în societate majoritatea centrelor de îngrijire a sănătaţii, datorită creştinilor există centre de educaţie, există grijă pentru cei saraci şi, în general, o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, incluzand dar nelimitându-se la mântuirea de mine însumi.

Chiar dacă Maher a crescut într-o familie formată dintr-un tată catolic şi o mama evreică, el a spus foarte clar că nu a avut timp pentru religie. Interesant momentul când el interacţionează cu mama sa şi punctează backgroundul său catolic. Am observat atunci că lui Maher îi este frica să-şi facă o analiză onestă a spiritualităţii personale. Cunoscut ca un om bogat şi faimos, Maher nu spune nimic despre cum a ajuns el la “fericire” pentru că nu vrea probabil să scoată la iveală neîmplinirea legată de lipsa familei, soţiei, copiilor sau pasiunea sa pentru droguri şi alte substanţe interzise. El consideră religia răspunzatoare pentru tot ce e rău în lume şi consideră că am fi mult mai departe fără aşa ceva. Aici sunt de acord cu el… am fi mult mai departe în jos şi nu în sus.

Interesant cum media a promovat documentarul şi cum, în acelaşi timp, a ignorat reacţii care prezentau modul în care a filmat Maher anumite scene. De exemplu Ken Ham prezintă cum Maher a minţit pentru a trece fraudulos de linia de securitate într-o zonă în care vizitatorii nu aveau acces din cadrul Muzeului Creatiei. Poţi vedea asta pe blogul Answer in Genesis. Din punctul de vedere al unui ateu, Maher n-a comis nici o infracţiune, minţind şi nerespectând legea, pentru că nu există adevăr moral… folosesc tot ce pot pentru a-mi face filmul…

E de citit si mini-interviul pe care Maher il acorda The New York Times. Aici este amendată ideea prezentării doar a extremismului pentru a declasifica, defăima şi distruge orice religiozitate. Dar Maher replica “Oricine este religios este extremist”. Bine că mai există ceva atei in lume ca să facă pace…

Mi se pare interesantă nuanţa moderată exprimată de foarte mulţi: “spiritual da, dar nu religios”. Cineva poate zice “Bineînţeles religia este rea. Dumnezeu este pentru mine o prezenţă spirituală, dar religia este ceva făcut de om, construită pe baza unor texte vechi”. Maher însuşi a declarat pentru TV Guide ca el nu are nici o problemă cu spiritualitatea… Ceea ce el nu a înţeles este faptul că mulţi aderenţi la un grup religios se consideră pe sine spirituali şi nu religioşi. Demarcarea vrea să delimiteze practica lor de credinţă, de ceea ce înseamnă bigotism şi violenţă. Maher amestecă în aceeaşi oală concepte şi stări, amestecănd la o ciorbă rece pe care o serveşte într-un meniu media, pe post de supă primordială a deşteptării umane.

Pare că filmul lui Maher are două scopuri primare: să fie distractiv şi să convingă pe orice om să abandoneze religia. Dacă vreau să iau ceva bun din acest film pot considera că este un punct bun de pornire a unei discuţii serioase despre credinţă.

Sunt creştin şi nu am fost niciodată invitat să-mi las inteligenţa sau raţiunea deoparte pentru a deveni adept al unei credinţe. Dimpotrivă mi-am folosit-o pentru a pătrunde şi întelege stări, acţiuni, fenomene. Deasemenea cred că trebuie, în consonanţă cu recomandarea patristică a apostolului Petru, să fim în stare să răspundem oricui şi sub orice formă inteligibilă, de credinţa pe care o urmăm. Filmul lui Maher nu face nimic altceva decât să mă ajute să-mi testez aceasta abilitate de a răspunde la o chestionare a credinţei mele.

Cei care vor alege să vada acest film vor avea de întâmpinat un adevar truchiat, o imagine deformată a lui Dumnezeu şi a Bibliei, care vor prezenta o înţelgere incompletă a lui Isus Christos şi a revelaţiei divine.

“Ziua iluminării” trebuie să mai astepte, iar profetul acestei deşteptări nu este nicidecum Maher; el este probabil un alt profet al întunecării.

Aveţi mai jos trailerul filmului lui Maher, precum şi două reacţii la acest film.