Mersul Vremurilor

-Şhankan, tu eşti total schimbat.

El a zămbit şi mi-a replicat:

-Crezi lucrul acesta?

I-am răspuns afirmativ.

-Înseamnă că Isus a lucrat.

-Despre ce Isus vorbeşti? Ce Isus?

-Sammy, acum 10 zile mergeam prin bazar. (În India bazarul este zona comercială şi este nespus de aglomerat). Mergeam pe acolo şi am auzit un grup de oameni, cântând cu bucurie. Mi-au atras atenţia şi m-am oprit să-i ascult. Unul dintre ei a zis:

-Suntem aici ca să-ţi facem cunoştinţă cu Isus Hristos.

Eu mi-am zis: “Ai grijă, fugi de astfel de nebuni. Cum să-ţi facă cunoştinţă cu cineva care a murit acum 2000 de ani?” Şi, ca şi când cineva mi-ar fi ascultat gândurile, cel care vorbea a spus:

-El nu este mort. El este viu. Dacă-l întâlneşti pe El, te va elibera de chinul acela al sentimentului de vinovăţie. Fiecare fiinţă umană ştie ce-i vinovăţia. Dacă te întălneşti ce El vei fi eliberat de frica paralizantă de viitor. Această frică te paralizează, nu poţi gândi, nu poţi acţiona şi uneori nici nu poţi vorbi. Frica este credinţa plasată într-un loc greşit. Dacă-ţi pui credinţa în oameni, îţi va fi frică; dacă-ţi pui credinţa în împrejurări, tot îţi va fi frică, iar dacă-ţi pui credinţa în diavol, vei trăi în groază. Isus va deveni viitorul tău, a continuat el, şi te va elibera de frică . Dacă te întălneşti cu El, va intra în viaţa ta, te va schimba şi astfel în fiecare zi vei avea acea bucurie a schimbării.

Am început să mă găndesc că, dacă toate acestea sunt adevărate, atunci trebuie neapărat să-L întălnesc pe Iisus, iar dacă nu este adevărat, voi vedea acest lucru, oferindu-mă pe mine ca subiect de experiment. Aşa că m-am dus la vorbitor şi l-am întrebat dacă pot să-L întâlnesc pe Iisus, la care omul mi-a răspuns afirmativ. Eu i-am răspuns:

-Nu vreau să mă duc la biserică, nu sunt creştin şi nimeni din familia mea n-a fost creştin. Predicatorul mi-a zis:

-Înainte de a-L întâlni pe Isus, am fost hindus. Ce a făcut El cu un hindus, poate să facă şi cu alt hindus.

Am spus atunci cu hotărăre:

-Dacă următoarele 10 zile mă schimbă şi mă eliberează din această stare de robie, atunci sunt al Lui pentru toată viaţa. Dar dacă nu, Îl arunc şi pe El ca pe cei 3600000 de zei.

Predicatorul de pe stradă a spus:

-Este cinstit ceea ce faci. Dă-i o şansă lui Isus şi-ţi va schimba viaţa.

Din acel moment am simţit că ceva s-a schimbat în mine. Nu ţi-am spus nimic pentru că m-am temut să nu mă înşel. Am vrut să observi tu schimbarea.

După aceasta, prietenul meu a început să lucreze cu mine. În următoartele 8 luni nu vorbea nimic altceva decăt despre Isus. Trăia o viaţă de biruinţă şi, prin contrast, îmi dovedea că o religie tradiţională nu este de ajuns, că doar credinţa personală îţi dă putere şi că pentru aceasta o cunoaştere personală a lui Isus este indispensabilă. Totuşi, eu nu devenisem creştin adevărat, îmi lipsea naşterea din nou.

Într-o zi m-am apropiat de prietenul meu şi i-am zis:

-Shankan, vrei să te rogi cu mine?

Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu devenisem ceea ce se numeşte un om spiritual, dar erau o serie de lucruri pe care mi le doream pentru viaţa mea. Eu vedeam că el umbla cu Dumnezeu, dar căutam să mă eschivez de la a lua o hotărăre personală în ce-L priveşte pe Isus.

Amicul meu mi-a răspuns:

-Da, mă voi ruga cu tine. Dar înainte de a-I cere lui Dumnezeu să-şi împlinească promisiunile, nu crezi că ar fi cinstit ca noi să-ndeplinim condiţiile puse de El?

-Care condiţii?

-Sam, tu eşti născut din nou?

-Sunt creştin.

-Ce implicaţii are pentru tine faptul de a fi creştin?

-M-am născut într-o familie de creştini, am memorat Scriptura, am cântat în cor, am fost confirmat în Biserică, numele meu Samuel – e nume din Biblie… Ce mai vrei?

-Sam,toate sunt bune, dar nimic din asta nu te face creştin.

-Cum adică?

-Trebuie să te naşti din nou.

-Unde scrie asta în Biblie?

Avea un Nou Testament micuţ, de buzunar, pe care l-a deschis la capitolul 3 din Evanghelia după Ioan şi a început să citească. În acest pasaj din Biblie Isus sta de vorbă cu un om moral şi religios, cu Nicodim, căruia-i spune: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu”. Inima mea îmi spunea că dacă lucrul acesta era adevărat pentru Nicodim, trebuie să fie adevărat şi pentru mine. În acele momente, pentru prima dată în viaţă, eram confruntat cu Isus. Ne aflam la o fermă, seara, pe un drum plin de praf. Am îngenuncheat acolo, mi-am îndreptat inima spre Isus şi I-am spus:

-Doamne, Tu eşti Acela care l-ai schimbat pe Shankan. Te rog să mă schimbi şi pe mine! Dacă mă vei schimba, voi fi al Tău pentru restul zilelor mele.

Şi-n acea seară, Dumnezeu a zdrobit robia în care trăiam. De atunci umblu împreună cu El.

Într-o zi mergeam pe stradă, în bazar, unde erau foarte mulţi oameni. El a început să-mi vorbească:

-Sam,vezi toţi oamenii aceştia?

-Da, Doamne, îi văd.

-Nu crezi că ar fi bine să ştie şi ei ce ştii tu?

-Sigur că da.

-Atunci, spune-le şi lor.

-Aici în stradă, Doamne?

-Chiar aici.

-Doamne, adu-i pe toţi la biserică, să stea în rând unul lângă celălalt. Cineva să vină, să dea o cântare şi apoi să mă prezinte. Şi apoi, eu le voi spune tot deea ce vrei Tu.

-Sam,când crezi tu că mulţimea aceasta va intra într-o biserică?

-Niciodată, Doamne…

-Adună-i lângă zid!

-Cum pot să-i adun lângă zid, când ei merg în 20 de direcţii? Cum aş putea să-i opresc?

-Cântă-le, şi ei o să se oprească.

-Aici în stradă?

-Da.

-Nu.

-De ce nu?

-Fiindcă vor crede că sunt nebun.

-Sam, există două tipuri de nebuni. Unii care ştiu adevărul şi-l spun, alţii îl aud, dar nu-l vor şi spun despre aceştia că sunt nebuni. L-au făcut nebun pe Pavel, pe Copernic, etc. Oricine descoperă un adevăr şi-l mărturiseşte, este întămpinat cu reacţia “Eşti nebun!” Apoi, mai există o a doua categorie de nebuni şi anume cei care ştiu adevărul, ştiu că dacă vor spune adevărul vor fi etichetaţi “nebuni” şi, din această cauză, nu spun niciodată adevărul. Deci, două feluri de nebuni; ori vorbeşti, ori – de frică, taci…

-Doamne, vreau să fiu din prima categorie.

-Atunci cântă!

Mi-amintesc ziua aceea. Dacă în acele momente nu-L ascultam, aş fi fost şi acuma cu siringa în mână să înţep animalele… Rugăciunea mamei a fost ascultată. M-am dus şi m-am uitat unde sunt mai puţini oameni, zicându-mi că cel puţin să nu mă vadă prea mulţi, atunci cănd o s-o fac pe nebunul. Apoi, am închis ochii, pentru că nu aveam puterea să privesc oamenii în faţă şi am început să cânt. Cănd am deschis ochii, era o mulţime de oameni în jurul meu… Trebuia să fac ceva; nu ştiam cum să predic, nu ştiam ce să spun. Am putut îngăima numai trei propoziţii, zicând: “El e viu! Eu ştiu că El e viu! Şi voi puteţi afla că El este viu!” şi cu aceasta, s-a terminat predica. Oamenii însă stăteau acolo şi se uitau la mine. Ce eram să fac? Mi-am luat traista de jos, mi-am făcut loc printre oameni şi am luat-o la sănătoasa fiindcă-mi era ruşine. 

După trei zile, trecând iarăşi prin bazar, am simţit aceeaşi presiune în inima mea. Am cântat, am oprit mulţimea şi am zis din nou: “El este viu! Eu ştiu că El este viu! Şi tu poţi cunoaşte că El este viu!” Şi, cănd am fost gata să fug, un braţ m-a prins de mână.

-Ce doreşti?

-Vreau să ştiu.

Aleluia! Peste tot, în orice colţ, pe orice stradă, în orice oraş, ei aşteaptă şi nimeni nu le spune. Am stat cu acel om pe o scândură, mi-am scos Noul Testament din buzunar şi i-am vorbit din Scriptură. Mi-a zis că niciodată nu a auzit vorbindu-se din Scriptură, că n-a fost la biserică şi că nu ştia ce-i Vechiul şi Noul Testament. Important era că la toate explicaţiile mele spunea:

-Înţeleg,înţeleg…

Isus Hristos este uşor de înţeles. I-am luat adresa acestui om şi am fugit la colegii mei creştini, zicându-le:

-Sunt atâţia peşti, haidem să-i pescuim…

Şi ne-am dus. De trei ori, în fiecare săptămână, timp de trei ani şi jumătate, până am terminat Universitatea. În tot acest timp am văzut puterea Lui Dumnezeu: hinduşi, musulmani, marxişti, veneau la Dumnezeu. Şi pot să vă mărturisesc acum că l-am văzut pe Isus Hristos lucrând cu putere în oameni stăpânăţi de duhuri necurate.