Mersul Vremurilor

Vreme îndelungată am visat cu ochii deschiși la tărâmuri exotice, așa cum ar fi ținuturile biblice. Copil fiind am fost vrăjit de povestirile bunicii legate de Iosif și frații săi, de robia evreilor în Egipt, de munca lor grea, de micuțul Moise care a fost salvat de zâna cea buna, fiica lui Faraon, apoi de urgiile pe care Dumnezeu le-a trimis prin intermediul aceluiași Moise pentru a-l determina pe înfumuratul Faraon să permită evreilor să plece spre Canaan, acestea culminând cu uciderea întâiului născut din orice casă a Egiptului, desigur cu excepția acelora aflate sub protecția sângelui mielului, precum și înfricoșătoarea traversare a mării Roșii însoțită de colapsul final al lui Faraon și al armatei sale.

Mai târziu, pasionat fiind de istorie, cu predilecție de istoria antică, am devorat multe cărți care mi-au hrănit imaginația cu misterul piramidelor, cu ciudatele mumii regale și cu suspansul extraordinarelor descoperiri arheologice. Nici nu aș fi visat vreodată că voi ajunge să văd cîte ceva dintre acestea cu proprii mei ochi și, probabil că nici nu s-ar fi întâmplat dacă Bogdan nu ar fi insistat cu îndârjire să petrecem acest concediu, ultimul înainte de majoratul lui, în ținuturile aureolate de atâta mister ale Egiptului.

Adevărul este că după ce a venit cu această idee, m-am lăsat corupt destul de ușor la gândul că voi putea păși pe un teren cu atâtea semnificații pentru creștini, un loc care a fost o vreme gazdă mai mult sau mai puțin primitoare pentru patriarhii biblici, pentru copii lui Iacov și urmașii lui, pentru Iosif, Maria și pruncul Isus cât și pentru mulți dintre urmașii Domnului.

Odată decizia luată, am început să investighez pe internet care ar fi posibilitățile de materializare. Agențiile românești de turism abundă de oferte pentru Egipt, multe dintre ele promițând sejururi luxoase în stațiuni la Marea Roșie, cum ar fi Hurghada sau Sharm El Sheikh, altele ademenind potențialii clienți cu croaziere pe Nil, asociate unor vizite la Cairo, piramide, Valea Regilor, etc. Prețul unor asemenea croaziere mi s-a părut prohibitiv, mai ales că nu includeau toate taxele și, în plus, nu mă vedeam în stare să fac față unui efort atât de intens presupus de o asemenea excursie. De exemplu, la terminarea croazierei efective pe Nil, se merge o noapte cu trenul de la Assuan la Cairo și, în dimineața sosirii este programată vizita la Piramidele de pe platoul Giza (Gizeh după cum am învățat eu la școală), apoi la celebrul muzeu de egiptologie. Cum respectivul muzeu are peste 130000 de exponate, dacă ai petrece doar un minut cu fiecare dintre acestea ți-ar trebui mai bine de o săptămână ca să-l vizitezi, și nu știu cum e posibil ca după o noapte cu trenul să poți face față la două obiective atât de importante. Probabil că cei de la agențiile de turism știu, dar nu mă mai interesează răspunsul lor.

Așadar am luat decizia să mergem în necunoscut pe cont propriu. Gugălind, am vizitat toate liniile aeriene ce deservesc București și Cairo și primele rezultate au fost dezamăgitoare: între 650 și 1000 de EUR de persoană, doar costul transportului. Am trecut la Tarom și aici am dat de ceva mai bine, “doar” cca 400 EUR de persoană. În ultimă instanță am trecut și pe la Alitalia, companie cu care n-am zburat niciodată și, stupoare, un bilet București – Cairo și retur, cu schimbare în Roma, puțin sub 200 de EUR de persoană. De bucurie că am găsit așa pleașcă, am făcut imediat rezervările printr-o agenție din Paris care oferea încă un discount față de prețul oficial și mi-am permis să plătesc o asigurare completă dată de respectiva agenție, acoperind posibilitatea de schimbare a datelor de zbor, pierderea bagajelor, întârzierile sau pierderea legăturilor aeriene cât și posibilele probleme medicale, nemaidorind să folosesc societățile românești de asigurare, având în vedere în special modul execrabil în care s-a purtat Omniasig cu soția prietenului meu Gelu Paul, atunci când a avut nevoie de asistență medicală de urgență în SUA.

După ce am făcut rezervarea, am achitat cu cardul online și totul a decurs fără probleme. Am primit instantaneu un email confirmând tranzacția, datele de zbor și itinerariul, anunțându-mă că ulterior voi primi și detaliile despre e-ticket, lucru care s-a întâmplat de altfel a doua zi.

Am mulțumit Domnului în gând pentru această primă victorie și apoi am trecut la partea a doua, cea mai grea de altfel, legată de stabilirea traseelor și rezervarea hotelului. După ce am studiat puțin problema, am decis să stăm cea mai mare parte a timpului în Cairo, având în oraș și împrejurimi o mulțime de atracții, cum ar fi piramidele de la Gizeh și Sfinxul, muzeul de egiptologie, Citadela lui Saladin, orașul coptic, City of the Dead, o sumedenie de moschei și biserici renumite, un suk celebru (Khan el Khalil), Nilul, etc, putând face și excursii de o zi în orașe apropiate cum ar fi Alexandria. La urmă am zis să păstrăm câteva zile pentru un minisejur la Hurghada, pe malul Mării Roșii, cu posibilitatea de a beneficia de o baie în mare (ei zic că niciodată temperatura apei nu scade sub 22 grade Celsius aici) cât și de o miniincursiune în deșert. Planul suna bine, dar ceea ce a urmat a fost mai dificil: alegerea celor două hoteluri din Cairo, respectiv Hurghada. Sătul de prețurile românești, am început să caut pe TripAdvisor.com, iHotels.com, Expedia.com cât și pe alte site-uri similare. Citind impresiile turiștilor despre hotelurile egiptene am început să mă îndoiesc că am făcut o alegere înțeleaptă, alegând această destinație. Majoritatea susțin că fiecare hotel pretinde 2 stele mai mult decât are în realitate, adică un hotel listat la 5 stele se poate califica cu indulgență la cel mult trei stele… lucru de care m-am convins și singur ceva mai târziu. După ce am lecturat multe dintre aceste impresii, fiind atent la localizarea pe hartă a hotelurilor respective, unele dintre ele aflându-se în afara orașului Cairo, care și așa este cea mai mare metropolă a Orientului Mijlociu, greu de străbătut cu mijloacele de transport din cauza cvasi-inexistenței regulilor de circulație, m-am hotărât asupra a două hoteluri cu nume fățoase, “brandname”, cu prețuri cât de cât acceptabile, asta datorită cumulării unor oferte speciale și a unor reduceri pentru sejururi mai lungi (stai șase zile și plătești patru…), hoteluri care beneficiau și de recenzii ceva mai favorabile decât majoritatea celorlalte, cu mențiunea necesară că nu există totuși comparație între ceea ce oferă ele și ce oferă un hotel cu același brand din altă parte a lumii.

Hotărât să nu las ca impresiile negative ale altora, nici standardele de curățenie sau serviciile deficitare ale celor din Egipt să îmi fure bucuria de a călători acolo, am trecut la rezervare și la achitarea anticipată a sejurului, practică obișnuită a acestor hoteluri. Spre surprinderea mea, pe orbitz.com, acolo unde am găsit cea mai faină ofertă, România nu era printre țările acceptate la plată… Revoltat, am pus mâna pe telefon și am sunat la hotline, unde mi-am exprimat indignarea… dar am fost trimis politicos la un site partener din UK, asta deși majoritatea țărilor europene puteau achita și aici. La situl din UK am avut surpriza să găsesc prețuri umflate cu pompa, așa că până la urmă pentru Cairo am luat de la iHotels.com iar pentru Hurghada de pe Expedia.com. Ăștia n-au avut niciun fel de probleme să-mi ia banii de pe card, doar că, fiindcă Expedia nu solicită și cele trei cifre de pe spatele cardului, a trebuit să mă duc la bancă să fac o cerere pentru a permite temporar tranzacții care depășesc baremul de 500 RON, barem de siguranță pentru procesatorii care nu solicită aceste cifre buclucașe.

Iată că după câteva zile de căutare înfrigurată am reușit să termin cumpărăturile și să trec la faza următoare: documentare în vederea sejurului. Citind diversele recenzii făcute de turiști de toate națiile care au vizitat în prealabil Egiptul, mi-am dat seama că diferențele culturale sunt mult mai mari decât îmi imaginasem. Egiptenii din turism și servicii nu lucrează pentru salariu ci pentru bacșișuri. Cuvântul bacșiș este un cuvânt arab și pentru ei este un mod de viață. Apoi orice lucru se negociază la sânge, prețul inițial fiind în general de patru ori mai mare decât cel la care se poate ajunge prin târguială. Fiind o țară islamică fundamentalistă, există o sumedenie de reguli care trebuie respectate: în metrou, femeile călătoresc în primul vagon; este inacceptabil ca un bărbat să întrebe ceva o femeie pe stradă, fie și cât este ceasul; femeia trebuie să umble îmbrăcată decent și modest, în niciun caz cu îmbrăcăminte mulată pe corp, cu mâneci scurte sau fără…; nu se poate circula cu mașina interurban de capul tău… se merge doar în caravane care sunt însoțite de pază militară; acestea plus multe altele le-am descoperit, încercând să mă pregătesc sufletește pentru întâlnirea cu această civilizație inedită mie.   

În fine, ultimul aranjament făcut a fost cel legat de biserică. Am căutat informații legate de biserici evanghelice din Cairo… evident că sunt foarte puține. Cele mai prospere sunt vreo două biserici internaționale, de limbă engleză, dar am rezistat tentației de a gândi o vizită acolo. Vroiam ceva autohton… și așa am ajuns la o biserică baptistă, cu serviciile în limba arabă. Am găsit adresa de email a pastorului și i-am scris pe scurt – spre surpriza mea în două ore aveam deja răspunsul lui și câteva detalii despre biserică. A urmat un schimb rapid de emailuri, din care am aflat că ei țin Floriile și Paștele odată cu noi, cei din răsărit, așa că mi-am propus de florii să vizitez biserica lor, încurajat de spusele lui că sunt destul de mulți vorbitori de engleză cu care voi putea interacționa.

Au mai rămas detaliile tehnice ale călătoriei… pregătirea aparatului foto și a accesoriilor minime, laptopului, carduri de memorie suficiente, etc… entuziasmul era deja la cote înalte. Mâine sper să trec la descrierea etapei următoare, impresiile de pe drum și primul contact cu țara Egiptului.