Mersul Vremurilor

Intrebările Domnului

Ioan 6:67-68 Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Nu strică câteodată să fim confruntaţi cu câte o întrebare de-asta, provocatoare! Destul cu întrebările de doi bani! Întrebări pe care ni le punem noi unii altora, doar să ne găsim în treabă. Întrebări-clişeu. Întrebări împrumutate de la alţii pentru că le-am găsit intersante. Vreau nişte întrebări serioase, ca de la Domnul însuşi: voi nu vreţi să vă duceţi?

Domnul ştie să pună întrebările serioase. El nu întreabă pentru că nu ar şti răspunsul. Întrebările Lui sunt menite să ne facă pe noi să ne întrebăm. Întrebările Domnului trezesc o conştiinţă moartă, te fac să alegi dacă e albă sau neagră pentru că la Domnul nu există zone gri. De la prima întrebare pusă de Dumnezeu „Adame, unde eşti?” şi până la întrebările ce ni le pune fiecăruia fie prin Cuvântul Său fie prin intermediul conştiinţei sau a gândurilor noastre, Domnul întreabă lucruri serioase.

Domnului Isus nu i-a fost frică să pună întrebările grele. În clipa aceasta probabil cei mai mulţi dintre ucenicii Lui L-au părăsit, pentru diferite motive:

Pentru unii, Isus nu se mişca destul de repede. Pentru alţii, Isus nu era relevant. Pentru alţii, Isus nu era suficient de sofisticat. Pentru alţii, nu era destul de bogat. Pentru alţii, era prea bleg. Vorbea bine dar acţiunile Sale erau lipsite de energie.

Şi în loc ca Isus să se intereseze ce le-ar place oamenilor să audă de la El, ce le-ar place să-L vadă făcând, spunând, Isus se întoarce spre ucenicii rămaşi şi-i întreabă dacă nu vor să se ducă şi ei! Domnul nu întreabă condus de statistici, de comitete de orientare sau acţiune. Nu este interesat de menţinerea unor suporteri care vor să-L urmeze după plăcerile lor şi nu după principiile Sale.

Ţi-aminteşti de tânărul bogat? Un pastor modern ar fi găsit o cale şi pentru el ca să rămână „în turmă”; doar era putred de bogat şi biserica are atâtea proiecte care au nevoie de bani! Pastorul ar fi făcut un târg secret: „uite tinere, de dragul tău îţi fac o concesie: poţi să mă urmezi şi fără să-ţi vinzi averea! Dar nu mai spune la alţii! Asta este doar între mine şi tine, bine?” Nu Isus! Tânărul a plecat, şi singurul lucru trimis de Isus după el a fost o privire tristă. De-am percepe străpungerea ochilor Domnului care ne urmăresc adesea cu părere de rău! De ne-am întoarce din încăpăţânarea noastră ca pentru o clipă să-I surprindem privirea! Numai că, atunci când ne îndepărtăm de Domnul, o facem dur, cu faţa de cremene, fără să ne mai întoarcem privirea către El!

La cine să se ducă ucenicii aceştia? În mintea lor, ei privesc grăbit împrejur la cine ar putea să se ducă. Ioan Botezătorul a murit de vreo doi ani. Să se ducă la fariseii făţarnici? La aprozii şi învăţătorii Legii care vorbeau fără putere? La Pilaţi şi Irozi? La preoţii cei mai de seamă? La marii preoţi, Ana şi Caiafa? La vechiul fel de viaţă, acum după ce li se aprinsese inima în ei?

Nu LA CE că viaţa ne inundă cu CE de jur-împrejur. LA CINE, că CINE nu ne-a mai rămas decât unul singur: TU, Doamne Isuse!

Într-o secundă, Isus devine unic. Comparat cu ceilalţi, El este incomparabil. El nu este un întemeietor de religie, El este însăşi Temelia vieţii. Fiinţa Lui şi Cuvintele Sale vor fi măsura tuturor vieţilor şi a tot ce s-a spus vreodată. Nimeni nu se poate compara cu El, în întreaga istorie a omenirii. El nu este în categoria altor învăţători sau întemeietori de religie… El este singur într-o categorie aparte! El nu trebuie doar urmat, Lui trebuie să ne închinăm, căci Isus Christos este Domnul!

Te-ai confruntat cu El deja? Dacă nu, fă-o curând, căci altfel îţi pierzi timpul degeaba şi odată cu timpul, viaţa şi veşnicia!