Mersul Vremurilor

Prin cunoaştere spre ascultare

Aşa cum există două soiuri de creştini, unul preocupat de cum poate avea o viaţă religioasă, celălalt preocupat de cum să se dea pe sine mai mult lui Dumnezeu, tot aşa îmi pare că există şi două soiuri de studiu biblic.

Unii vor aborda studiul biblic de dragul studiului şi al cunoaşterii, acumulând informaţie biblică. Ca rezultat, pe lângă cunoaşterea Bibliei, ei se aşteaptă ca viaţa creştină să fie cumva ordonată de acele învăţături bune ale Scripturii. Ei sunt motivaţi de faptul că Biblia este centrală experienţei creştine şi sunt datori să o buchisească. Într-un cuvânt, ei vor căuta să înveţe ce este credinţa şi să înveţe şi pe alţii acelaşi lucru, credinţa. Pe lângă aceştia mai sunt şi teologii, filosofii. Ei, desigur, buchisesc cartea sfântă până în cele mai mici detalii în virtutea darului dat lor de a descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Şi bine fac.

Dar puţini alţii înţeleg că a şti ce este credinţa nu este destul. A cunoaşte, chiar şi în detaliu, ce spune Biblia nu ne este de prea mare folos. De aceea, cred eu, apostolul Pavel şi-a fixat ca ţel al lucrării lui să-i aducă pe oameni nu la credinţă, ci la ascultarea de credinţă (Romani 1:5, 2 Petru 1:5, 1 Corinteni 8:2-3, Ioan 17:3).

Ca să-i urmez exemplul, îndrăznesc să spun că studiul biblic ar trebui făcut în aşa fel încât acest ţel să devina prioritar. Astfel, noi învăţăm nu pentru a cunoaşte, ci pentru a ajunge la ascultare de Domnul. Şi prin această ascultare ajungem să cunoaştem ce trebuie cunoscut, adică pe Domnul.

Ofer un exemplu. Să presupunem că ar fi vorba de un studiu din primele unsprezece capitole din Genesa.

Te-ai putea focaliza pe acest gen de întrebări: De ce soarele apare în listă dupa lumină? Ce durată au “zilele” creaţiei? Ce spune teoria hiatului? Cât au trăit Adam şi Eva în Eden? (Oare care a fost nevasta lui Cain? De ce a fost blestemat fiul lui Ham? Cine sunt fiii lui Dumnezeu, fetele oamenilor şi uriaşii? Ce înseamnă că pe vremea lui s-a împărţit pământul? Ce alte mituri ale creaţiei mai există? Ce alte relatări ale potopului mai există? Sunt compatibile relatările din Genesa cu ceea ce cunoaştem astăzi? Argumente pro şi contra.

Sau ai putea să te focalizezi pe acest gen de întrebări: Ce învăţăm despre Dumnezeu din modul cum răspunde El la problema păcatului? Care este provenienţa, esenţa, mecanismele şi consecinţele păcatului? Ce surprinde la reacţia lui Cain după ce Dumnezeu îi taie calea? Care e diferenţa dintre linia genealogică a lui Cain şi cea a lui Set? Ce semnificaţie are contrastul acesta? Ce înseamnă că a umblat cu Dumnezeu? De ce numai după sute de ani de istorie se găseşte unul care să umble cu Dumnezeu? Cum umblăm noi cu Dumnezeu astăzi? De ce povestea cu Noe are rezervat cel mai lung spaţiu şi cele mai multe detalii în acest text, în timp ce descrierea creaţiei are doar jumătate de capitol? De ce oamenii s-au strâns la Babel în loc să umple faţa pământului după cum le-a spus Domnul? — şi altele asemenea lor.

Ambele seturi de întrebări sunt bune. Însă al doilea set e alcătuit din întrebări care caută nu doar să asimileze învăţătura Scripturii, ci şi să determine o transformare produndă în gândirea celui care se apropie de Biblie ca să înţeleagă mai întâi inima lui Dumnezeu şi mai apoi restul.

Este ţelul tău să aduci pe oameni la credinţă sau la ascultarea de credinţă?

Marea Trimitere din Matei 28 ne porunceşte nu doar să facem ucenici din toată lumea, în timp ce mergem prin ea. Ci ne porunceşte să facem ucenici care să păzească tot ce ne-a învăţat El. Acest ţel ne provoacă să reevaluam şi poate să schimbăm modul în care învăţăm.

Doamne ajută!