Mersul Vremurilor

Consecinte în plan spiritual ale aderarii României la UE

Un diplomat occidental stătea, cu ani în urmă, la masă cu fostul prim-ministru chinez Ciu En-Lai, neştiind exact ce subiect să abordeze. Dar, ştiind ca Ciu En-Lai iubea istoria l-a întrebat: „Ce credeţi despre Revoluţia Franceză?” Ciu En-Lai s-a uitat la el, după care i-a răspuns: „Este prea devreme ca să îţi pot spune”. Pentru unii, Revoluţia Franceză este arhaică; pentru alţii de abia s-a întâmplat şi încă nu pot trage concluzii.

A trecut doar un an de la integrarea României în UE, să poţi vorbi despre efectele acesteia în biserică cred că este prea devreme. Aş menţiona totuşi faptul că înainte de integrare, România a trebuit să facă nenumarate schimbări ca să fie pregătită pentru 1 ianuarie 2007, ceea ce lasă să se vadă anumite tendinţe în biserica din Romania. Ţinând cont de influenţa nefastă care s-a abatut asupra României dinspre răsărit în ultimele decenii, s-a putut observa o dorinţă în masă a românilor de a se integra în structurile euro-atlantice. Integrarea, cu siguranţă a adus multe beneficii, dar cred că sunt şi lucruri care ar trebui să ne îngrijoreze. Printre beneficii aş menţiona câteva:

1. Cred că se garantează drepturile şi libertăţile religioase, odata cu integrarea. Este un mare câştig aceast lucru, după ce ani de zile nu am putut să ne manifestăm liber crezul nostru. Biserica, în timpul regimului comunist a învăţat să supraveţuiască. În noile condiţii învăţăm să ne manifestăm liber şi, de la mentalitatea defensivă pe care am dobândit-o să trecem la cea de ofensivă. Astfel, biserica poate acum transmite societăţii noastre valorile creştine şi, în mod special, poate predica credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, singura care ne poate mântui.

2. Libertatea de mişcare în Europa a adus cu sine posibilitatea de a deschide biserici evangelice româneşti în multe ţări europene. Sper ca acest lucru să aducă speranţă pentru o societate atât de secularizată şi comunităţile de credincioşi evanghelici români să poată fi o mărturie printre ceilaţi europeni.

Lucrurile care mă îngrijoreaz, ca o consecinţă a integrării în UE ar fi:

A. Migrarea generaţiei tinere de credincioşi în afara graniţelor României. Pentru mine este o mare durere să văd aşa de mulţi tineri, cu mare potenţial, deştepţi, pregătiţi, care sunt nevoiţi, datorită stării grave în care se găseşte economia României, să ajungă să facă tot felul de munci necalificate pentru alţii. Câteva consecinţe pe care le văd ca urmare a migrării spre vestul Europei:

a. Bisericile pierd generaţia tânără. Investim în echiparea lor spirituală şi când să se implice în lucrare deja nu mai sunt printre noi.

b. Divorţul începe să devină o problemă până şi printre evanghelici. Un cotidian central spunea zilele trecute: ”Peste 80% din divorţurile pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş în cazul familiilor cu copii sunt intentate de cuplurile în care unul dintre soţi este plecat la lucru în străinătate”.

Ce trist este să vezi acum familii care din punct de vedere material încep să o ducă mai bine, dar emoţional şi spiritual sunt devastate. Sunt nenumărate situaţii când unul din soţi este plecat sau poate amândoi, iar cei de acasă suportă consecinţele despărţirii, care se manifestă prin dezechilibre emoţionale, sinucideri, divorţuri, etc.

B. Relativismul moral.

Influenţa societăţii postmoderne aduce deja relativism şi printre noi. El începe să se vadă mai ales la generaţia tânără, dar cred că cel mai bine se vede atunci când vorbim de moralitate. Infidelitatea, concubinajul, relaţii sexuale între persoane de acelaş sex sunt câteva din aceste consecinţe. Astfel familia este cea care suferă foarte mult.

C. Materialismul.

După ce am văzut ce au cei din occident, sigur că s-a născut şi în noi dorinţa de a obţine ceea ce au ei. Până la un punct nimic rău, este bine să ne bucurăm de ceea ce oferă o societate civilizată. Problema pe care o văd în schimb este că am devenit foarte ocupaţi. Muncim tot mai mult pentru a face faţă noilor cerinţe şi imediat culegem secătuirea de viaţa spirituală, relaţii superficiale, valori răsturnate.

În noul context mă întreb cum va fi biserica din România peste zece ani, dar peste douăzeci de ani? Chiar dacă mediul din jurul nostru nu ne este cel mai prielnic, am speranţă,deoarece Isus a spus că „Eu… voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18). În acelaşi timp cred că noul context în care trăim ar trebui să ne responsabilizeze foarte mult în a reuşi să nu compromitem mesajuj Scripturii şi să fim, în acelaşi timp, relevanţi pentru această generaţie.