Mersul Vremurilor

Festivalul Speranţei aduce plusuri şi minusuri

Astăzi are loc debutul unuia dintre cele mai importante evenimente pentru evanghelicii români din acest an 2008, anume Festivalul Speranţei, organizat la Timişoara cu participarea lui Franklin Graham, cunoscutul fiu al celebrului evanghelist Billy Graham.

Cu siguranţă că anul 2008 va rămâne unul de referinţă pentru mişcarea evanghelică din România. Parcă niciodată până acum nu am mai fost confruntaţi cu atâtea evenimente care să ne polarizeze. A început cu acea miniconferinţă Fly-By din februarie, cu participarea lui Bill Hybels de la Willow Creek, chiar după ce blogherii noştri trâmbiţaseră cu satisfacţie falimentul modelului de lucrare al acestei biserici(sic!), a continuat cu mult comentata vizită a lui Josh Mc Dowell, asociată intens cu băieţii de la Proconsul, situaţie care a scandalizat pe cei mai neprihăniţi dintre noi, asta deşi evenimentul cu pricina nu era pentru creştini, avea ca temă sexul şi fusese mediatizat prin excelenţă în medii studenţeşti neevanghelice. Evident că BucureştiFest al lui Andrew Palau, alt fiu al unui celebru evanghelist, a mai adăugat un şanţ de despărţire între noi şi ai noştri şi uite că am ajuns la marele eveniment al verii, Festivalul Speranţei. Să nu uităm însă că toamna ne va aduce primul Summit de Conducere Globală, organizat de BIG în colaborare cu Willow Creek, conferinţă la care deja s-a dat liber la înscrieri pe situl www.willowcreek.ro.

Ce aduce bun Festivalul Speranţei? În primul rând a coalizat importante forţe evanghelice întru pregătirea şi organizarea lui. Într-o vreme în care fiecare este interesat doar de pătrăţica lui, în care Alianţa Evanghelică reprezintă niscaiva dosare cu hârtii în vreo arhivă prăfuită, în care evenimentele evanghelicilor încep să se retragă acolo unde se desfăşurau şi înainte de revoluţie, adică între cei patru pereţi ai bisericii, este un lucru bun că apare acest eveniment şi că este organizat la Timişoara.

Din câte am înţeles se pare că el va fi onorat de oficialităţile oraşului şi prin desfăşurarea pe stadionul Dan Păltinişan va oferi posibilitatea unui număr foarte mare de persoane să participe la el. Deşi evanghelizările publice nu reprezintă neapărat cea mai eficace formă de evanghelizare, sunt convins că evaluarea nu trebuie făcută în stil CAP-ist cu numărarea bobocilor rămaşi… misiunea noastră este să semănăm şi, în mod sigur, la anumite persoane nu se poate ajunge cu mesajul decât prin această metodă.

În altă ordine de idei, acel Dumnezeu care este doritor să asculte rugăciunile din cămăruţă este la fel de doritor să-şi vadă copiii implicaţi în evenimente de amploare, mărturie stau “festivalurile” evreieşti. Aşadar, Festivalul Speranţei umple în mod fericit un gol ce este evident în activitatea noastră.

Pe de altă parte este păcat că acest eveniment polarizează şi mai mult pe credincioşi. Am citit lunile trecute atâtea lucruri, unele dintre ele dezinformări grosolane, altele reacţii pe care le consider neavenite… că mi s-a făcut părul măciucă. De exemplu am aflat că Graham tatăl şi fiul ar fi masoni, că Paul Negruţ s-a retras cu valuri din comitetul de organizare, că nu ştiu ce grup de studenţaşi de la Emanuel au făcut o scrisoare de protest pentru participarea cultului lor în acest eveniment… Am auzit tot felul de luări de poziţie… ce caută Isus pe stadion… de ce se vrea atragerea lumii cu divertisment… ce e aia Festival… că organizatorii nu fac altceva decât că lărgesc calea care prin definiţie este strâmtă (mai bine să o blocăm, nu?…) şi multe alte lucruri spuse de oameni care probabil că nu au altă slujbă duhovnicească decât aceea de a critica acţiunle altora.

Sincer să fiu îmi pare rău că nu pot să asist măcar la o parte a acestui eveniment. Aştept însă cu înfrigurare veştile dinspre Timişoara şi mă rog ca toată această revărsare de energie negativă să fie zdrobită de puterea lui Dumnezeu care poate folosi şi o măgăriţă pentru lucrarea lui, darmite câteva mii de oameni care s-au pregătit intens şi cu credincioşie, în aşteptarea binecuvântării Sale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!