Mersul Vremurilor

Stimate domn Bartimeu,

Doresc sa va multumesc pentru observatile aduse in comentariul dumneavoastra. Desi nu ar trebui sa fie o scuza, din punct de vedere gramatical, recunosc ca nu am avut timpul necesar de a corecta acest articol. Voi incerca sa-l rectific, deorece nu doresc sa ofer indignare cititorilor. Limbajul, pe de alta parte, a fost un ales intentionat. Am fost constient ca va produce o situatie neplacuta unora.

In ceea ce priveste mila sau motivul pentru care nu am mentionat contextul sau locatia s fost pentru ca aceste indignarii au loc pe intreg teritoriul tarii noastre. De ce am oferit mila? Pentru ca Dumnezeu a fost milos cu noi.

Idea cu mertanul, daca pot sa folosesc o astfel de conotatie, reprezinta doar un exemplu. In ceea ce priveste situatia emotionala si psihica, cred ca sunt foarte multe persoane care sufera din cauza celor care doresc sa-si cosntruiasca o identitate proprie pe seama altora. O astfel de mentalitate, oriunde s-ar intampla, este incorecta. Trebuie sa schimbam aceasta mentalitate.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

ŞMÉCHER, -Ă, şmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ştie să iasă din încurcături, pe care nu-l poţi păcăli; abil; isteţ, dezgheţat; şiret, şarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”.
Sursa: DEX ‘98

ŞMÉCHER ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; viclean; hâtru; şiret. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; şiret. Zâmbet ~. /<germ. Schmecker
Sursa: NODEX

ŞMECHERÍE, şmecherii, s.f. Faptul de a fi şmecher. ♦ Abilitate de şmecher; vorbă sau faptă de şmecher; şiretlic, vicleşug; escrocherie, fraudă; şmecherlâc. – Şmecher + suf. -ie.
Sursa: DEX ‘98

Şmecherí//e -i f. 1) Caracter şmecher. 2) Faptă sau vorbă de om şmecher; şiretenie; şarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. şmecheria; G.-D. şmecheriei; Sil. -ri-e] /şmecher + suf. -ie
Sursa: NODEX

Deși cred că știu despre ce încearcă să vorbească autorul aici cred că ar fi un serviciu față de limba română și, de ce nu, și față de ideea că creștinii evanghelici nu sînt neaparat antiintelectuali, dacă ar folosi corect cuvintele limbii române.

Apoi deși poate părea interesantă opinia că în cartea Proverbelor „smecherul este considerat ca a fiind un nebun” totuși autorul uită să ne și demonstreze asta. Undeva în biografie scrie că știe să „interpreteze Scriptura corect şi relevant”. Deocamdată afirmații din acestea ex catedra nu îmi par nici corecte și cu atît mai puțin relevante.

Deci, se face vorbire despre niște șmecheri dar nu știm dacă expresia este folosită corect sau nu. Apoi se merge mai departe și se pune arbitrar semnul egal între această categorie (neclară) de oameni și termenul (mai mult sau mai puțin simbolic sau paradigmatic) din Proverbe și apoi ni se trage cu un duș rece care prin expresii de genul „sa luam atitudine asupra acestei etici” sau „A sosit vremea in care trebuie sa afirmam cu tarie ca”. Expresii care pe lîngă faptul că mă fac să zîmbesc (trebuie să recunoaștem că sînt ridicole) îmi amintesc de strigăturile UTM-iste sau PMR-iste de prin ‘53. N-am apucat vremea dar fac un efor de imaginație. Hai să fim serioși, articolașul de mai sus este lamentabil. Aș vrea să nu se înțeleagă greșit. E foarte posibil să se refere la realități valide și foarte triste. Dar ca analiză și interpretare a fenomenului, și mai ales ca soluție este un fel de copilărie. Predicuțe din astea supărate auzeam prin copilărie. Și marea tragedie era atunci și este și acum, faptul că atunci „soluția” era să nu mai purtăm pantaloni evazați sau să nu mai mergem la cinema. Iar acum este să nu mai venim cu mercedesul la biserică sau să nu mai venim „cu anumite obiecte” (asta sună de-a dreptul caragialesc) la biserică, etc.
Dacă autorul ar fi vrut (sau dacă ar fi fost în stare) să facă o analiză reală a fenomenului, ar fi ajuns la concluzia că putregaiul este mult mai adînc și pornește de la inabilitatea bisericii și a slujitorilor ei de a defini și trăi creștinismul. Hristos spune undeva, dacă nu mă înșel, că este suficient să cureți interiorul paharului și exteriorul se va curăța în mod implicit. Deci concluzia este că sub o formă sau alta ceea ce o mare majoritate din oamenii care frecventează aceste locuri (numite biserici) precum și cei ce le propovăduiesc acolo (îi botează și le autentifică pseudo-creștinismul) nu sînt de fapt creștini. Bineînțeles aceasta este o afirmație foarte gravă dar de vreme ce mecanismul de curățire (sfințire) dinăutru spre înafară nu funcționează, atunci este o aberație să speri că cel invers va funcționa. Măcar și pentru simplul motiv că cel de-al doilea nu este sancționat de Duhul Sfînt. Dar asta este o altă poveste.

-> V.T

Se pare, dupa cum am observat mai sus, ca nu ati inteles contextul acestui articol. In acelasi timp, ati incercat sa folositi descrierea originala a cuvantului, insa nu si persoana dincolo de acest cuvant.

Referinta sau asocierea initialelor (sau etica) celor doua partide este subtila si incorecta. Biserica lui Cristos trebuie sa fie distincta in societatea in care a fost asezata. Din acest motiv nu sunt de acord cu asocierea mentionata de dumneavoastra.
Totusi, inteleg ca anumite exmple au produs un discomfort personal, si pentru asta imi cer scuze, deoarece nu doresc sa credeti ca sunt impotriva celor care folosesc ceea ce au (obiecte sau binecuvantari) intr-un aspect modestibil.

In articolul de mai sus am adresat o problema majora (smecheria nubunilor – ie, celor care pretind ca sunt cineva) care este existenta in Biserica lui Cristos. O astfel de imagine este inacceptabila, si asta oriunde am fi.

In ceea ce priveste referintele biblice, o a doua parte a acestui articol se va ocupa de aceasta imagine importanta. Cu toate acestea, ideile prezentate in articolul de mai sus sunt biblice (chiar daca nu am adaugat referinta biblica) si relevante contextului social si spiritual din Romania.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

Cosmin Pascu,
am înțeles, zic eu, „contextul acestui articol”, în măsura în care s-a vrut clar și relevat pentru oricine se apropie de el cu bună credință. Iar dacă este unul ascuns sau misterios atunci cu siguranță nu l-a înțeles multă lume. Deci dacă există o problemă de confuzie ea nu este de data aceasta la receptor ci la emițător.
Despre cuvînt, da am încercat să folosesc „descrierea originala a cuvantului”. Există și o alta? Cred că „încercarea” mea a fost de bun simț. Cel puțin intelectual. Dacă nu ați înțeles cît de grav este să folosiți în comunicare cuvinte pe care fie nu le înțelegeți fie le distorsionați înțelesul pe care li-l conferă dicționarul atunci e grav. Asta înseamnă că în mod deliberat vă așezați într-o subcultură (de data asta de mahala) care nu are nici o legătură (nobilă) cu cultura limbii pe care o vorbiți. Am scris în răspunsul meu precedent care sînt cîteva din implicațiile acestei opțiuni „lingvistice”. Asta ca să nu mai menționez faptul că istoric vorbind comunicatorii autentici ai Cuvîntului lui Dumnezeu au fost foarte exigenți cu felul în care au folosit limba în care au vorbit chiar dacă ea a fost o limbă „a poporului”.
Vă asigur că nu am făcut nici o asociere subtilă. Nu m-a interesat și n-am avut nici un motiv. Este vorba de limbajul dvs. care mi-a atras neplăcut atenția. Puteam să îi menționez și pe legionari dar atunci chiar că m-ați fi acuzat că fac o aluzie subtilă (asta în cazul în care le-ați citit istoria). Deci nu, ați interpretat greșit. Ceea ce este regretabil este faptul că nu ați înțeles nuanța ridicolă a exprimării dvs. … totuși.
La fel de greșit ați înțeles și ceea ce numiți „anumite exmple au produs un discomfort personal”. Evident este vorba de o subtilă lovitură sub centură. Adică ca și cum eu am scris ce am scris pentru că aș avea cine știe ce muscă pe căciulă. Dimpotrivă, n-am nici o problemă cu acest lucru. Cred chiar că a etala la modul acesta este de prost gust. Ceea ce însă n-ați înțeles dvs. este că nu legalismul sau formalismul, mai mult sau mai puțin energizate de această „mînie sfîntă” pe care o etalați, sînt soluția. Pentru că nu sînt.
De fapt în răspunsul dvs. ați menționat ceva remarcabil pentru eroarea teologică și biblică pe care o faceți. Spuneți la un moment dat: „O astfel de imagine este inacceptabila,.. ” Vedeți aici este problema, accentul în gîndirea dvs. cade, așa cum se vede din tot ceea ce spuneți, pe „imagine”, pe exterior. Dvs. încercați să puneți carul înaintea boilor, sînteți afectați de imagine și nu de originea ei, de efect și nu de cauză. Și, implicit, doriți să ameliorați imaginea, sa o cosmetizați. Nu vă faceți probleme, nu veți reuși. Se străduie pastori români evanghelici de zeci de ani să facă asta și nu reușesc să nască decît un monstru al legalismului. Și asta din acel motiv foarte simplu despre care vă scriam în răspunsul meu precedent. Este nevoie de o spălare adevărată a interiorului paharului. Dar această spălare nu este dorită în primul rînd de acești slujitori ai bisericii. Și știți de ce? Pentru că ar trebui să înceapă în primul rînd cu ei. De unde credeți că au învățat „șmecherii” dvs. „etica” asta a show-off-ului dacă nu de la pastorii care au mercedesuri și vile. Românii au o vorbă, Cosmin Pascu, peștele de la cap se împute.
… Chiar dacă îl cureți de la coadă.

Cosmin, cei care au lasat comentarii inainte se simt cu musca pe caciula bine de tot. Probabil ca s-au simtit sifonati de faptul ca le-ai indrumat privirile spre Hristos si nu spre ei.

In ce ai spus mai sus, e o realitate trista in denominatiuni. Harul lui Dumnezeu nu este o patalama la duh pentru pacat. “Caci harul lui Dumnezeu s-a aratat fata de noi prin faptul ca PE CAND ERAM NOI PACATOSI, HRISTOS A MURIT PENTRU NOI”. Amin!

Inteleg prin ce ai scris ca-ti pasa de biserica lui Hristos si de onoarea Lui prea mult, si nu ca nu ai iubi pe cei care traiesc in virtutea inertiei ca niste zombii. Nu ca ai fi tu mai bun fata de smecheri ci ca si smecherii astia trebuie sa se pocaiasca de duhul lumii. Atat am vrut sa spun.