Sint vorbe atit de dure si reale.
N au placut probabil si cineva s a sesizat
intrebind despre mila fata de smecher .
Pamintul e saturat de o generatie care se
ocupa cu proslavirea egoului pozitiei
puterii si banilor ei lor si nu place
un adevar atit de franc.
NU EXISTA NOTA 100 DAR AS DA NOTA ASTA.
O lume intreaga sufera de la o haita de
smecheri ce s au ajuns pe circa noastra si
cind le spui ce inseamna ideea de hiena
sar doi metri.
CUM ramine cu cei ce sufera din cauza lor?
EI ce vina au cind sufera de cind se nasc
pina mor saraci si tilhariti de smecheri
guverne si oficialitati ori de patroni?
Cine e vinovat ca sa se nasca suferind
din cauza smecheriei?
In loc sa se supere sa puna mina sa isi
schimbe aceasta fire ce distruge atitea
familii ce traiesc in saracie si batjocoriti zeci de ani.
PAMINTUL striga silnicie………

In ce ai spus mai sus, e o realitate trista in denominatiuni. Harul lui Dumnezeu nu este o patalama la duh pentru pacat. “Caci harul lui Dumnezeu s-a aratat fata de noi prin faptul ca PE CAND ERAM NOI PACATOSI, HRISTOS A MURIT PENTRU NOI”. Amin!

Inteleg prin ce ai scris ca-ti pasa de biserica lui Hristos si de onoarea Lui prea mult, si nu ca nu ai iubi pe cei care traiesc in virtutea inertiei ca niste zombii. Nu ca ai fi tu mai bun fata de smecheri ci ca si smecherii astia trebuie sa se pocaiasca de duhul lumii. Atat am vrut sa spun.

Se pare, dupa cum am observat mai sus, ca nu ati inteles contextul acestui articol. In acelasi timp, ati incercat sa folositi descrierea originala a cuvantului, insa nu si persoana dincolo de acest cuvant.

Referinta sau asocierea initialelor (sau etica) celor doua partide este subtila si incorecta. Biserica lui Cristos trebuie sa fie distincta in societatea in care a fost asezata. Din acest motiv nu sunt de acord cu asocierea mentionata de dumneavoastra.
Totusi, inteleg ca anumite exmple au produs un discomfort personal, si pentru asta imi cer scuze, deoarece nu doresc sa credeti ca sunt impotriva celor care folosesc ceea ce au (obiecte sau binecuvantari) intr-un aspect modestibil.

In articolul de mai sus am adresat o problema majora (smecheria nubunilor – ie, celor care pretind ca sunt cineva) care este existenta in Biserica lui Cristos. O astfel de imagine este inacceptabila, si asta oriunde am fi.

In ceea ce priveste referintele biblice, o a doua parte a acestui articol se va ocupa de aceasta imagine importanta. Cu toate acestea, ideile prezentate in articolul de mai sus sunt biblice (chiar daca nu am adaugat referinta biblica) si relevante contextului social si spiritual din Romania.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

ȘMÉCHER ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; hâtru; șiret. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șiret. Zâmbet ~. /<germ. Schmecker
Sursa: NODEX

ȘMECHERÍE, șmecherii, s.f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.
Sursa: DEX ’98

Șmecherí//e -i f. 1) Caracter șmecher. 2) Faptă sau vorbă de om șmecher; șiretenie; șarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. șmecheria; G.-D. șmecheriei; Sil. -ri-e] /șmecher + suf. -ie
Sursa: NODEX

Deși cred că știu despre ce încearcă să vorbească autorul aici cred că ar fi un serviciu față de limba română și, de ce nu, și față de ideea că creștinii evanghelici nu sînt neaparat antiintelectuali, dacă ar folosi corect cuvintele limbii române.

Apoi deși poate părea interesantă opinia că în cartea Proverbelor „smecherul este considerat ca a fiind un nebun” totuși autorul uită să ne și demonstreze asta. Undeva în biografie scrie că știe să „interpreteze Scriptura corect și relevant”. Deocamdată afirmații din acestea ex catedra nu îmi par nici corecte și cu atît mai puțin relevante.

Deci, se face vorbire despre niște șmecheri dar nu știm dacă expresia este folosită corect sau nu. Apoi se merge mai departe și se pune arbitrar semnul egal între această categorie (neclară) de oameni și termenul (mai mult sau mai puțin simbolic sau paradigmatic) din Proverbe și apoi ni se trage cu un duș rece care prin expresii de genul „sa luam atitudine asupra acestei etici” sau „A sosit vremea in care trebuie sa afirmam cu tarie ca”. Expresii care pe lîngă faptul că mă fac să zîmbesc (trebuie să recunoaștem că sînt ridicole) îmi amintesc de strigăturile UTM-iste sau PMR-iste de prin ’53. N-am apucat vremea dar fac un efor de imaginație. Hai să fim serioși, articolașul de mai sus este lamentabil. Aș vrea să nu se înțeleagă greșit. E foarte posibil să se refere la realități valide și foarte triste. Dar ca analiză și interpretare a fenomenului, și mai ales ca soluție este un fel de copilărie. Predicuțe din astea supărate auzeam prin copilărie. Și marea tragedie era atunci și este și acum, faptul că atunci „soluția” era să nu mai purtăm pantaloni evazați sau să nu mai mergem la cinema. Iar acum este să nu mai venim cu mercedesul la biserică sau să nu mai venim „cu anumite obiecte” (asta sună de-a dreptul caragialesc) la biserică, etc.
Dacă autorul ar fi vrut (sau dacă ar fi fost în stare) să facă o analiză reală a fenomenului, ar fi ajuns la concluzia că putregaiul este mult mai adînc și pornește de la inabilitatea bisericii și a slujitorilor ei de a defini și trăi creștinismul. Hristos spune undeva, dacă nu mă înșel, că este suficient să cureți interiorul paharului și exteriorul se va curăța în mod implicit. Deci concluzia este că sub o formă sau alta ceea ce o mare majoritate din oamenii care frecventează aceste locuri (numite biserici) precum și cei ce le propovăduiesc acolo (îi botează și le autentifică pseudo-creștinismul) nu sînt de fapt creștini. Bineînțeles aceasta este o afirmație foarte gravă dar de vreme ce mecanismul de curățire (sfințire) dinăutru spre înafară nu funcționează, atunci este o aberație să speri că cel invers va funcționa. Măcar și pentru simplul motiv că cel de-al doilea nu este sancționat de Duhul Sfînt. Dar asta este o altă poveste.

Doresc sa va multumesc pentru observatile aduse in comentariul dumneavoastra. Desi nu ar trebui sa fie o scuza, din punct de vedere gramatical, recunosc ca nu am avut timpul necesar de a corecta acest articol. Voi incerca sa-l rectific, deorece nu doresc sa ofer indignare cititorilor. Limbajul, pe de alta parte, a fost un ales intentionat. Am fost constient ca va produce o situatie neplacuta unora.

In ceea ce priveste mila sau motivul pentru care nu am mentionat contextul sau locatia s fost pentru ca aceste indignarii au loc pe intreg teritoriul tarii noastre. De ce am oferit mila? Pentru ca Dumnezeu a fost milos cu noi.

Idea cu mertanul, daca pot sa folosesc o astfel de conotatie, reprezinta doar un exemplu. In ceea ce priveste situatia emotionala si psihica, cred ca sunt foarte multe persoane care sufera din cauza celor care doresc sa-si cosntruiasca o identitate proprie pe seama altora. O astfel de mentalitate, oriunde s-ar intampla, este incorecta. Trebuie sa schimbam aceasta mentalitate.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu