Mersul Vremurilor

Palinofobia

S-au terminat alegerile prezidenţiale din America şi, de bine de rău, iată că a fost ales un preşedinte. Nu vreau să vă spun aici opiniile mele cu privire la Obama… oricum nu ajută la nimic şi nu sunt vreun guru în politică să prezint un punct de vedere cu ceva greutate.

Vreau doar să constat de pe margine că în aceste ultime luni de zile s-a dezvoltat o “palinofobie” care are ca punct de plecare credinţa doamnei Sarah Palin, guvernator de Alaska şi colegă de echipă a lui John McCain.

Mă aşteptam ca odată alegerile făcute să înceteze şi palinofobia, crezând că nu se mai simt ameninţaţi cei pe care îi doare-n cot de Dumnezeu sau cei cărora le este ruşine să-şi afişeze credinţa sau să îi trăiască valorile. Se pare însă că nu este aşa. Uitaţi ce declară o ştire a Mediafax de marţi 11 noiembrie:

Fostul candidat republican la vicepreşedinţia Statelor Unite, Sarah Palin, şi-a exprimat luni speranţa că Dumnezeu “îi va arăta calea” în cazul în care va candida la alegerile prezidenţiale americane.

Guvernatorul republican de Alaska a refuzat să precizeze dacă intenţionează să candideze la următoarele alegeri prezidenţiale din 2012, explicând că această dată este prea îndepărtată.

“Nu pot să prezic ce se va întâmpla mâine şi cu atât mai puţin ce se va întâmpla în patru ani”, a declarat Palin pentru Fox News.

Palin, care şi-a afişat credinţa pe parcursul întregii campanii, a precizat că, dacă Dumnezeu vrea ca ea să câştige în alegerile prezidenţiale, speră că El îi va arăta calea.

“Ştiţi (…) credinţa este ceva foarte important în viaţa mea. Şi ceea ce fac întotdeauna este să-mi pun viaţa în mâinile creatorului meu”, a explicat ea.

“Îmi spun, bine, Dumnezeule, dacă există o uşă deschisă pentru mine undeva, aşa mă rog întotdeauna, îmi spun, nu mă lăsa să ratez această uşă deschisă. Arată-mi unde se află această uşă deschisă”, a adăugat ea.

“Şi dacă există o uşă deschisă în 2012 sau patru ani mai târziu şi dacă este ceva ce se dovedeşte bun pentru familia mea, statul meu, ţara mea, o ocazie pentru mine, voi intra pe această uşă”, a adăugat ea.

Îmi imaginez deja zâmbetele ironice ale jurnaliştilor care au subliniat din mesajul doamnei Palin exclusiv pasajele ce arată modul în care se lasă călăuzită de Dumnezeu. Şi nu pot, în acelaşi timp, să nu fac o comparaţie între dânsa şi pipiţele din politica dâmboviţeană care fac din morala de budoar a curviştinelor jaloane de urmat în carieră.

Poate că sunt de modă veche dar citind declaraţiile doamnei Palin nu pot să nu îmi exprim admiraţia faţă de tăria ei de caracter. A fost ridiculizată în mass media pentru credinţa sa şi ar fi putut să treacă cu vederea, măcar o dată, în mod diplomatic, rolul pe care îl are Dumnezeu în deciziile pe care le ia. Putea pur şi simplu să dea un răspuns corect politic, ceva de genul: “nu ştiu dacă o să mai candidez… nu am încă o opinie în acest domeniu… o să mă mai gândesc…” Nu, spre deliciul presei ea a mers consecventă pe aceeaşi linie, arătând un mod de călăuzire holistic, evident care nu corespunde valorilor acestei lumi.

Sarah Palin poate că va dispare pentru totdeauna din lumina reflectoarelor. Însă ea şi-a folosit corect şansa, depunând în felul ei mărturia despre Dumnezeu. A fost ora ei de expunere maximă şi nu a ratat-o. A acceptat să fie ridiculizată, să îşi atragă antipatii şi chiar să fie batjocorită de elitele high-life-ului american şi internaţional. Când a ajuns în prim plan ea nu şi-a expus nurii, nu s-a comportat ca o târfă politică,  nu a uitat niciun minut cine este şi nu a încercat să-şi facă capital personal din oportunitatea care i-a ieşit în cale.

Mă întreb câţi creştini sunt gata să stea sub lumina reflectoarelor şi să-L reflecte pe Dumnezeul din ei aşa cum a făcut dânsa? Câţi creştini oare sunt gata să-l ia de mână pe Dumnezeul vieţii lor şi să defileze cu El în politică, în afaceri sau în comunitate?  Din păcate nu cred că sunt prea mulţi. Mai mulţi însă sunt tentaţi să râdă şi ei de pe margine, să o desconsidere pe Sarah Palin şi să o considere o ţărăncuţă proastă. Da, din păcate prea mulţi creştini jinduiesc să fie consideraţi înţelepţi în felul acestei lumi şi suflă ca dracu’n tămâie în faţa unui comportament ca cel descris mai sus. Un exemplu de seamă este acela al fostului preşedinte american Bill Clinton care s-a implicat activ în promovarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, făcând lobby intensiv pentru legalizarea acestora. Şi el se declară creştin dar valorile pe care le promovează şi pe care le trăieşte demonstrează cu totul altceva.

Nu, cu siguranţă Sarah Palin nu este o ţărăncuţă proastă. Nu este nici o fanatică religioasă. Sarah Palin este o femeie cu o tărie de caracter excepţională, cu o credinţă care depăşeşte aramele zăngănitoare şi cu o perspectivă extrem de biblică asupra lumii şi asupra vieţii. Ispitită cu “împărăţiile acestei lumi” Sarah Palin a ştiut să spună elegant: “înapoia mea Satană!”

În faţa exemplului ei, nu pot decât să mă înclin şi să îi spun simplu: Săru’mâna doamnă! Domnul să te binecuvinteze!