Mersul Vremurilor

De partea Leului (Prinţul Caspian)

Prinţul Caspian este una din atracţiile cinematografice spre care lumea şi-a îndreptat atenţia recent. Aşteptat şi văzut de mulţi ca o replică la fantezia “Busola de Aur” (în opinia mea Busola de Aur a fost ecranizat pentru a contrablansa Narnia), noua ecranizare a unei scrieri ce poartă semnătura lui C.S. Lewis a apărut sub licenţă Disney. Poate prin această încercare de a prezenta vizual o cunoscută alegorie creştină, studiourile Disney vor să satisfacă gusturile audienţei pentru morala iudeo-crestină.

De ce este acest film comparabil şi chiar mai bun decât altele? Să încerc o analiză în câteva puncte:

• Jucat bine. Da.
• Efecte Speciale. Da.
• Muzica excelentă. Da.
• Scenariu interesant şi plin de suspans. Da.

Patru puncte prin care poţi trece orice film şi pe care Printul Caspian le-a bifat cu succes.

Poţi gândi că pelicula se adresează numai copiilor sau adolescenţilor şi asta iar nu e rău; dacă cei mari sunt prea mari pentru a mai fi copii, asta e treaba lor… într-o cultură media în care se consumă orice, Prinţul Caspian prezintă contraponderea necesară generaţiei tinere pentru a înţelege şi învăţa valorile adevărate.

Dincolo de cele patru elemente şi notarea lor (care, recunosc, poate fi subiectivă) Prinţul Caspian iese în evidenţă prin tema lui. Nu doar lupta dintre bine şi rău, care este evidentă şi poate fi subînţeleasă şi din alte filme, dar mai ales tema mesianică este în opinia mea evidentă. Tema Rascumpărătorului, a Salvatorului.

Bineînţeles tema aceasta a unui erou care salvează lumea apare şi în alte filme: The Matrix (Neo este alesul!!!), Superman, Spiderman, Batman, Ironman, toate pelicule în care un erou vine şi repară lumea… Toţi aceştia captează imaginaţia dar parcă nu străbat întotdeuna inteligenţa… Prinţul lui Lewis este ceva mai delicat decat ceilalţi eroi.

Într-o scrisoare apărută spre sfârşitul vieţii sale, CS Lewis identifică personal temele spirituale prezente în Cronicile Narnia:

• Nepotul Magicianului: Creaţia şi cum a intrat răul în Narnia;
• Leul, Dulapul şi Vrajitoarea: Crucificarea şi Învierea;
• Prinţul Caspian: Restaurarea credinţei adevărate;
• Calul şi Băiatul: Chemarea şi pocăinţa păgânului;
• Călătorie pe Mare cu Zori de Zi: Călătoria spirituală;
• Jilţul de Argint: Continua luptă împotriva puterilor întunericului;
• Ultima Bătălie: Venirea lui Anticrist, Sfârşitul lumii, Judecata finală;

Narnia, prin substratul spiritual pe care l-a evidenţiat CS Lewis şi care a fost purtat mai departe în ecranizarea cărţii, aduce, prezintă şi învaţă nu doar despre un erou ci despre un Răscumpărător. Aşa cum uşor se poate observa, Aslan este o întruchipare a lui Isus Cristos. În pelicula precedentă (The Lion, The Witch, and the Wardrobe) l-am putut vedea pe Aslan ca Fiu al “Împăratului de dicolo de mare” care este gata să-şi dea viaţa pentru a rupe puterea celui rău.

În Prinţul Caspian, Aslan se întoarce – şi reprezintă de această dată o diferită prefigurare a lui Cristos. Poate chiar una mai profundă decât cea a Răscumpărătorului.

Doar două exemple în direcţia aceasta.

Primul: Cand Lucy îl găseşte pentru prima dată pe Aslan, ea îi spune că este mult mai mare, acum. Răspunsul său este: “Nu, eu nu sunt. Dar pe măsura ce creşti mă vei găsi mai mare”

Cred că este o idee pătrunzatoare a vieţii de credinţă. Când ne întâlnim cu Cristos la cruce şi ne întoarcem la Dumnezeu, îl vedem pe El ca un Mântuitor şi prieten. Când începem să umblam cu El descoperim alte aspecte ale personalităţii şi prezenţei Lui lângă noi. Pe măsură ce creştem spiritual Cristos ni se pare tot mai mare. E mare la început dar e mai mare după aceea. Asa cum apostolul Pavel descrie în Epistola către Coloseni (1:15-17):

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pamant, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.

El este la fel de măreţ încă de la început (nu putem spune cât de mare pentru că suntem limitaţi dimensional) şi aşteaptă ca noi să ne lărgim perspectiva despre El pe măsura umblării în viaţă alături de El.

O altă secvenţă interesantă a filmului este aceea în care Aslan îi descoperă Prinţului legătura dintre strămoşii săi şi cum au pierdut aceştia Narnia. Mi s-a părut o paralelă interesantă între ce s-a întâmplat în Eden şi ce se întâmplă după răspumpărare. Suntem creaţi după Chipul lui Dumnezeu şi asta trebuie să ne facă verticali dar în acelasi timp aducerea aminte a căderii primilor părinţi şi a împraştierii seminţelor celui rău prin neascultarea lor, trebuie să ne facă umili. Mândrie şi umilinţă în acelaşi timp. Bucuria că suntem după Chipul Său şi neputinţa de a redobândi acest chip fără intervenţia Sa.

Viaţa este până la urmă o continuă redobândire a poziţiei pierdute. Este şansa de a recunoaşte că întreaga lume are nevoie de perspectiva corectă a Regelui Regilor – Isus Cristos.

Aventura continuă. Adevărul chiar este acum de partea Leului.