Mersul Vremurilor

“Fireproof” este o parabola modernă despre dragoste adevarată, speranţă şi salvare într-o vreme în care familia / căsătoria este marcată de infidelitate, lipsă de angajament şi egoism. Căpitanul de pompieri Caleb Holt este obişnuit să intre în foc pentru a salva oamenii; va reuşi el să facă acelaşi lucru şi în cazul familiei sale? Aparent nu! Obosit de poziţia pe care o are în fiecare zi în meseria sa, vrea ca de aceasta dată altcineva – partenerul său – să facă ceva mai mult pentru salvarea unei relaţii şi stingerea unui incendiu sentimental care ameninţa să distruga din temelii o locuinţă numită “Acasă”. Eroul din comunitate scapa de sub control “infernul” din relaţia de familie. Caleb Holt vrea să fie respectat şi apreciat în familie, doar pe baza a ceea ce a facut în afara familiei. Sună cunoscut? Soţia, care îşi dă seama că eroul de afară nu este erou şi inăuntru, este dezamăgită de Caleb în postura lui de soţ, susţinător şi prieten.

Pe masură ce filmul avansează în derularea sa, îl vedem pe Caleb practicându-şi meseria la cel mai înalt nivel de angajament; oamenii sunt salvaţi, iar eroii îşi primesc laurii. Dar în focul conflictului de acasă, cuplul este de acord că nu se mai poate merge înainte. Sunt amândoi gata să renunţe. În acest moment intervine tatăl lui Caleb care îi propune acestuia un lucru ciudat, întrebându-şi fiul dacă are cea mai mică dorinţă în a salva căsnicia sa. Un angajament de 40 de zile înainte de a semna hârtiile de divorţ. 40 de zile în care să parcurgă un jurnal care i-a salvat şi tatălui său căsătoria. Caleb acceptă provocarea (tipic masculin, nu?) şi pe drumul acesta – care nu este uşor – el înţelege un lucru: nu poţi fi ceea ce trebuie în familie dacă Dumnezeu nu este parte în echipa ta. De unul singur, renunţi. Cu Isus în inimă, continui. Parcurgerea jurnalui îl duce pe Caleb în situaţia de a înţelege că ceea ce el oferă în relaţia sa cu Catherine nu este dragoste. El nu oferă dragoste pentru că nu are dragoste. Are nevoie de ea, din partea Celui care l-a iubit aşa de mult încât a murit pe o cruce pentru el. Caleb realizează asta şi cu toată reacţia negativă pe care o primeşte, merge şi luptă până la capăt. Fără rezerve.

Calitatea naraţiunii este simplă, reală, atât în prezentarea crizei cât şi a solutionării ei în planul spiritual-moral. Acţiunea este interesant dozată – dar fără a abuza – cuprinzând: suspans, momente romantice, ură, frică, umor. Drumul între lacrimă şi zâmbet îl parcurgi uneori într-un singur minut. Acţiunea este o bucată din vieţile noastre de aceea reuşeşte să se relaţioneze la inimile multora din audienţă.

Problemele existente în mariaj sunt portretizate rafinat. Oricine se regăseşte acolo, iar liantul care prinde toate aceste probleme este un singur cuvânt: păcatul. Păcatul în formele lui de promiscuitate, plăceri ascunse, mândrie, egoism, nesinceritate.

Alex şi Stephen Kendrick (producători/scenarişti/actori) au realizat al treilea lor film intr-o maniera excepţională. Un film care nu va păşi pe covorul roşu de la Oscar dar care va rămâne multă vreme pe covorul roşu al inimilor celor care l-au vizionat. Şi asta contează cel mai mult.

Filmul nu are căutare la Oscar, în timp ce media – cât de laudativ va vorbi despre el în temeni de marketing – nu e încântată de succesul unui film care vorbeşte despre regenerarea familei, vindecarea relaţiilor umane în termenii unei relaţii spiritual-creştine. În general, astăzi, conflictul e plăcut la vedere (trăim într-o societate în care violenţa nu mai şochează) şi fiecare îl aceeptă dar ne diferenţiem în maniera soluţionării. Rezolvarea cel mai des promovată este despărţirea şi nu împăcarea sau dorinţa de face şi de a fi ceva împreună. Fireproof vorbeste despre relegarea şi reafirmarea unui jurământ nu despre încălcarea şi distrugerea lui. Este considerat de unii critici de film prea explicit în prezentarea mesajului Evangheliei. Şi e normal pentru că acolo este cheia rezolvării.

Întorcându-mă la cei care au participat la film este de apreciat devotamentul lor de a realiza Fireproof. Nimeni nu a solicitat vreun onorariu pentru asta, iar – în afară de Kirk Cameron – toţi sunt membri ai bisericii baptiste Sharewood, Albany, Georgia. Această biserică are un plan ingenios de a folosi media şi aplaud nu doar ideea lor ci şi maniera lor de a da viaţă unei idei bune. Performanţa lor este mai presus de orice premiu pentru că vine din partea unor neprofesionişti care fac un lucru cu excelenţă.

“Fireproof” lansează în media o bună ocazie de a dialoga despre problemele păcatului, formele lui prezente în cadrul conflictului de familie – şi rezolvarea lui prin “trăirea” Evangheliei. Nu este un mesaj adresat doar celor căsătoriţi ci şi tinerilor adolescenţi care au nevoie de o informaţie corectă pentru începerea vieţii lor de familie.

Cu vreme în urmă vorbeam cu apreciata actriţă Ileana Cernat despre intersecţia dintre creştinism şi meseria de actor. O interacţiune pe care Domnia sa o trăia; o alăturare care poate presupune uneori anumite compromisuri în special în scene în care, de exemplu, trebuie să fii trandru şi afectuos faţă de alte persoane – colegi actori sau nu – care nu sunt într-o relaţie de familie cu tine. Este aceasta infidelitate? Sau începutul unei ispite? Îmi aduc aminte că dialogul nostru atunci a punctat două aspecte. Vorbind despre indecenţă şi dezgolirea intenţionată prezentă în mai toate producţiile cinematografice sau teatrale, Ileana Cernat a ţinut să reaminteasca faptul că măreţia actului cultural este în sugerarea unei imagini / idei şi nu în prezentarea ei explicită. Măreţia nu stă în dezgolire ci în acoperire inteligentă. Dezgolirea şochează şi cum trăim într-o realitate şocantă vrem aşa ceva mai mult decât sugestia elegantă a unei stări emoţionale. Cât priveşte participarea ca şi actor creştin într-o productie care implică “sâmburi de ispita”, fiecare actor e liber să participe sau nu în producţii care îi afişează sau nu standardul moral. Şi aici costă să fii un actor crestin, pentru că din pacate, ai un palier limitat de roluri pe care le poţi interpreta.

Revenind la Kirk Cameron aceasta a afirmat că nu va săruta nici o altă persoană în afara soţiei sale. Cum se face atunci că la sfârşitul fimului Caleb Holt o îmbrăţisează pe Catherine? Filmată la o distanţă apreciabilă, scena a permis realizatorilor un artificiu tehnic care să nu pericliteze lui Kirk Cameron încălcarea juramântului pe care l-a facut în faţa soţie sale. Capitanul Caleb o sărută la finalul fimului pe soţia sa Catherine, dar în realitate actorul Kirk Cameron şi Erin Bethea nu se ating, ei se află în planuri separate care suprapuse şi alaturate dau senzaţia unei îmbrăţişări reale.

Astăzi există online marturia a 2891de căsnicii care au beneficiat direct de mesajul filmului. Deşi nu a stat rău nici la capitolul încasări, realizatorii şi participanţii la filmul Fireproof au motive reale de bucurie. Forma aleasă de ei pentru evidenţierea unui mesaj biblic a salvat familii şi cu siguranţă va avea în cotinuare efecte pozitive şi în viaţa altor oameni.