Pagan Christianity?

O carte care ar trebui citită doar după ce vă puneți centura de siguranță! Fiindcă în mod sigur ea va lua piuitul multora dintre cei care se vor încumeta să o abordeze.

Scrisă inițial de Frank Viola, cu completări și adăugiri ulterioare de la George Barna, care devine astfel co-autor, cartea “Pagan Christianity?” este una care zgâlțâie bine pe cel care o abordează serios, așa încât editura prestigioasă care a publicat-o, Tyndale House, găsește de cuviință să atașeze un ‘disclaimer’, cum că “Tyndale House nu împărtășește neapărat punctele de vedere ale autorilor, dar că aceștia ridică întrebări importante. Întrebări care nu pot fi ignorate”, conchide editorul.

Pe scurt, cartea susține câteva idei principale:

1. Originea celor mai multe practici bisericești, cum ar fi utilizarea de clădiri dedicate, ordinea serviciilor divine, predicile, pastorii, zeciuiala, salariile clerului, etc, sunt ne-biblice și nu se regăsesc în practica bisericii primare.

2. Dacă ceva anume nu apare în Biblie asta nu înseamnă că lucrul respectiv este greșit. Oricum, practicile nebiblice ale bisericii, adesea stânjenesc creșterea credinței noastre și împiedică apropierea de Dumnezeu.

3. Biserica, în forma ei instituțională contemporană, nu-și poate aroga drepturi biblice sau istorice pentru a exista! (În opinia mea, această afirmație este măcar puțin hazardată.)

4. Biserica trebuie să se întoarcă la rădăcinile biblice. La un nivel personal, trebuie să adresăm întrebări despre biserică, în modul în care o cunoaștem, rugându-ne serios cu privire la răspunsuri.

Oricât am fi de reticenți, lucrurile afirmate în această carte sunt zguduitoare. De exemplu, faptul că acest concept despre clădirea bisericii este total străin de ideea lui Isus despre biserică, ba chiar se pare că deturnează modul de funcționare al oamenilor lui Dumnezeu, asta începând cu secolul IV, autorii accentuând că nu există suport biblic pentru ideea existenței de clădiri ca biserică și nici a lucrărilor centrate în jurul unui edificiu. Și, desigur, mai ales în context american, unde anual se cheltuie între 50 și 60 de miliarde de dolari pentru construirea a noi biserici, afirmația aceasta nu poate fi trecută cu vederea.

La fel, a pune predica în centrul adunării credincioșilor nu are precedent biblic. Creștinismul nu și-a revenit încă din insistența lui Jean Calvin de a conduce de pe scenă el însuși serviciile de închinare. Luther și Calvin au crezut că fiecare credincios are acces la Dumnezeu, nu prin Cina Domnului, ci prin Cuvântul predicat, ceea ce autorii din nou consideră că nu reprezintă o idee biblică.

De asemenea, ordinea, aranjamentul serviciului de închinare năruiește implicarea tuturor credincioșilor și pune în lumină doar câțiva oameni talentați, contravenind practicii bisericii primare. Bisericile protestante au preluat modul de ordonare al serviciului de închinare din liturghia catolică, iar aceasta este o compilație între ritualurile iudaice de la Templu și ritualurile grecești de curățire și sacrificiu, autorii citându-l pe Will Durant pentru această idee.

Un titlu dur îl are și capitolul dedicat predicării, anume: “Predica: Vaca Sacră a Protestantismului”. Afirmațiile șochează prin radicalitatea lor. “Noi nu avem nevoie de colegii Biblice. Niciodată n-am avut nevoie de ele. Am inhalat prea mult din abordarea ateniană și accentul înspre cunoaștere, aplicând uneltele logicii la viața creștină.” “Cei mai mulți cititori moderni au un mod greșit de a citi Biblia. Ei extrag învățături care nu sunt biblice. Nu acordă atenție contextului și pierd înțelesul, aplicând în mod general versete cu aplicații particulare, scrise într-un context specific, pentru situații specifice.”

Deși argumentele oferite de multe ori sunt greu de digerat, așa cum remarcă editorul de la Tyndale House, întrăbările puse de cei doi autori merită a fi analizate. În fond, biserica fondată de Isus nu s-a referit niciodată la clădiri sacre, la relicve sacre, la tradiții sacre, la predici sacre, la cler sacru, la evenimente orientate pe spectatori, la staruri muzicale sau la sofisticare teologică. Biserica reprezintă oameni chemați de Dumnezeu, pentru scopul lui Dumnezeu, aduși împreună în mod mistic de Hristos și conduși de către Hristos.

Problema pe care o văd la cartea celor doi reputați scriitori este dată de faptul că ea oferă o perspectivă extrem de critică asupra bisericii contemporane, în mod special asupra instituționalizării ei, fără a oferi alternative viabile, care să se dovedească mai biblice, mai legitime și, bineînțeles, care să funcționeze. Frederick von Hugel a spus că, citez: “instituția bisericii este precum coaja unui copac. Nu există viață în scoarța copacului. Este formată din lemn mort. Dar ea protejează viața cuprinsă în interior. Dacă îndepărtezi scoarța, copacul este expus bolilor, deshidratării și în final moare. Deci instituția este moartă dar ea protejează ceva care este viu. Și dacă încerci să creezi o biserică fără ‘scoarță’, se pare că nu durează. E vulnerabilă la boli, erezie, narcisism și, destul de repede, dispare.”

De asemenea, acest accent pus pe biserica primară poate fi înțeles până la un punct. Biserica primară nu a fost una model. Citind scrierile lui Pavel către Corinteni, Galateni, etc, descoperim lucruri pe care nu ni le-am dori în biserica contemporană. Lipsa clădirilor, lipsa instituției, lipsa clerului, lipsa liturghiei și alte asemenea ‘lipsuri’ nu au determinat o funcționare perfecționată a Trupului local al lui isus Hristos.

Evident, această carte amenință multe lucruri dragi instituției și clerului. Dar asta nu trebuie să ne sperie. Dacă lucrurile adresate sunt corecte, nu contează pe cine amenință. Evident că ea trebuie evaluată pe baza dovezilor și a solidității argumentelor, nu prin prisma a cât de mult ne-ar costa dacă este adevărat ce scrie în ea.

******

Despre autori:

Frank Viola este considerat o voce profetică pentru mișcarea creștină. Încă din 1988 este implicat în dezvoltarea bisericilor neinstituționalizate, așa numitele biserici de casă. Este un cunoscut vorbitor la conferințele creștine și autor al unor cărți de succes, traduse în multe limbi. În mai multe rânduri, spusele sale au fost citate de Time Magazine, iar nenumărate publicații cunoscute au publicat interviuri cu el.

George Barna este persoana despre care se spune că este cel mai citat om în mediul creștin. Autor al numai puțin de 39 de cărți de succes, conferențiar reputat, specializat în cercetare socială în domeniul creștin, religios precum și în dezvoltarea de lideri, Barna a înființat renumita organizație The Barna Group, care efectuează cele mai pertinente studii în domeniul religios și nu numai, atât în SUA cât și la nivel mondial.

Comments (12)

natanm

July 22nd, 2008 at 11:24 am    


Mihai, poate ma mai tii minte. Am interactionat la un moment dat pe blogul Patratosului. Nu vreau sa-ti las un comentariu foarte lung, dar cartea este doar material propagandistic anti-biserica institutionalizata ce vine din sanul miscarii de reformare in sanul miscarii evanghelice (Restoration movement) a carei entuziasm, chiar frenezie, e impresionant, dar a carei rigurozitate si exactitate in privinta datelor istorice (the real “facts”) si viabilitatii cheii hermeneutice lasa mult de dorit. Iti recomand, tie si cititorilor blogului, o critica minutioasa, lucida si…iluminatoare facuta de un reputat specialist in Noul Testament, Ben Witherington. Vezi http://benwitherington.blogspot.com/2008/06/pagan-christianty-by-george-barna-and.html
Hai sa fim in traditia protestanta, Sola Scriptura, hai sa “gandim si teologhisim biblic”, dar sa nu ne transformam in bibliolatri obtuzi care sar la gat strigand “da’ unde scrie asta in Biblie”.
Spor si dragoste de Domnul!

Mihai Ciuca

July 22nd, 2008 at 6:42 pm    


@natanm -
Sigur ca te tin minte Natan! Bine ai venit pe-aici! Si multumesc mult pentru link-ul recomandat. Am cateva zile pline dar in prima fereastra o sa citesc cu atentie materialul respectiv. Nici eu nu sunt sustinatorul teoriei lui Barna dar cred ca e bine uneori sa ne intrebam daca e biblic ceea ce facem, fara a fi neaparati bibliolatri :-) Probabil ca o pozitie mai de mijloc aici ar fi mai de dorit decat extremele.

Daca te ma gadila pana si pe langa blogul tau, te asteptam sa te exprimi si pe Mersul Vremurilor.
Iti doresc numai bine!

Gabi G.

December 26th, 2008 at 11:15 am    


Fain review! Nu de mult am inceput sa citesc lucrarea (oh, de-as avea eu timp la discretie…) si trebuie sa recunosc ca e tulburatoare. Un adevarat manifest anti-institutionalizare, anti-denominationalism, anti-etc. Un aspect pe care nu l-am prea inteles din ceea ce ati afirmat spre sfarsitul review-ului: “De asemenea, acest accent pus pe biserica primară poate fi înțeles până la un punct. Biserica primară nu a fost una model” Care este acel punct? In timp ce intradevar, existau probleme grave in locatiile mai sus mentionate, pare-se ca bisericii primare ii mergea mai bine decat bisericii contemporane. Sau gresesc?… Vand alt fel de roade atunci si mult mai putina politica bisericeasca decat in zilele noastre. Nu vreau sa ma transform intr-o persoana care spune “pai daca o mers atunci, merge si acum” in ceea ce priveste modelul bisericii primare, dar nu ma pot abtine uitandu-ma in ceea ce avem azi, sa nu ma intreb, oare nu ar fi intelept sa ne intoarcem la origini?

Mihai Ciuca

December 26th, 2008 at 11:57 pm    


Intoarcerea la origini nu se poate… Biserica primaraƒ avea punctele ei tari dar si puncte extrem de slabe. E greu de facut o comparatie intre starea bisericii, la interval de douaƒ milenii. E ca sŸi cum am vrea saƒ decidem care fotbalist este mai bun: Gicu Dobrin sau Lionel Messi. Evident caƒ nu mi-asŸ dori saƒ fiu membru al bisericii din Corint, pe vremea cand se zburlea Pavel la ea. Probabil caƒ nu mi-asŸ dori sa fiu membru nici al bisericii galatenilor. DesŸi nici unde sunt acum nu ma daƒ binele afaraƒ din casaƒ :-) Oricum, suspinand dupaƒ driblingurile lui Dobrin se prea poate sa pierdem magia lui Messi si militand prea mult sa fim “anti” riscaƒm sa nu mai avem energie pentru a fi “pro”. Cred totusŸi caƒ aceasta carte este necesara pentru a trece prin sitaƒ ceea ce facem, in vederea unei evaluari cu adevarat obiective.

Beniamin_L

August 10th, 2010 at 7:49 pm    


In ce priveste faptul caci aceasta carte nu ofera nici o “solutie”, as vrea sa va impartasesc ceva:
http://www.reimaginingchurch.org/

In concluzie, cartea nu este prevazuta a fi “tratata” singura, are o a 2-a parte, numita “Reimagining Church”.
Sper sa fie tradusa cat de curand si in limba romana.

Concurs August 2010 « Oradea Evanghelică

August 11th, 2010 at 9:37 pm    


[...] Mihai Ciucă: “O carte care ar trebui citită doar după ce vă puneĆŁi centura de siguranƣă!” [...]

Alin Cristea

August 11th, 2010 at 9:59 pm    


A aparut in romaneste.

CRESTINISM PAGAN? O explorare a originilor practicilor bisericii

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/08/11/creștinism-pagan-1

bătrânul

September 8th, 2010 at 7:46 am    


Dacă biserica arătată de Biblie nu este un model, atunci se întâmplă ce sa întâmplat, adică: ,,fiecare cu biserica lui” Un haus nelegiuit de scriptari.Eu cred că dacă creștinii ar citi cu ochi curați Sfintele Scripturi cu privire la slujitori slujbe rânduieli locuri de închinar etc. n-ar mai trebui scrisă nici o carte despre aceste lucruri. Eu salut autorii cărții: ,,Creștinism Păgân” pentru încercarea lor de a sparge acestă lespede de întunecime ce sa așezat mințile creștinilor de astăzi în ce privește slujitori, slujbe, rânduieli, localuri de închnare ect.

Simi

September 11th, 2010 at 9:05 pm    


O recenzie in limba engleza aici: http://bittersweetblue.blogspot.com/2008/02/pagan-christianity-by-frank-viola.html

Abel Avram

October 8th, 2010 at 7:22 pm    


Mihai,
“Crestinism Pagan?” este doar o parte a monedei. Cartea este foarte demolatoare intradevar si nu prezinta o solutie. Ea insa indica faptul ca exista o alta carte, “Reimagining Church” tot de Frank Viola, ea prezentand cealalta fata a monedei si anume cum poate exista o biserica care nu este prizoniera a institutionalizarii.

As face un comentariu cu acordul tau. Metafora cu copacul si coaja mi se pare nepotrivita. Oare insitutiile religioase apara viata spirituala sau o distrug? Si daca o apara atunci metafora e buna, daca nu atunci ea doar sustine o perceptie gresita.

Institutia este o unealta a omului natural, nu a celui spiritual. Toate religiile lumii au creat institutii care sa protejeze acele religii si sa le asigure continuitatea. Toate societatile umane creaza institutii pentru a cultiva si sustine anumite valori pe care ele le considera ca bune. Si nu spun ca institutia este ceva eminamente rau, dar este ceva omenesc, un raspuns al omului la nevoile pe care le are. Dar institutia nu este ceva divin, nu este modul de a fi si de a se manifesta al lui Dumnezeu. El opereaza cu alte mijloace, si anume prin intermediul vietii spirituale. Omul care creaza o institutie, de fapt el se asigura ca ceea ce face va merge mai departe fie ca Dumnezeu este prezent, fie ca nu, pentru ca el creaza niste mecanisme institutionale care asigura functionarea chiar si in lipsa interventiei continue si concrete a lui Dumnezeu. Cum? Stabilind reguli clare de functionare, stabilind lideri, o ierarhie, si niste principii care definesc institutia respectiva. Nu discutam daca principiile sau regulile sunt bune sau rele, ci faptul ca omul se foloseste de acestea pentru a perpetua un status quo chiar si atunci cand Dumnezeu a “parasit incaperea”.

Parerea mea este ca institutia omoara viata de biserica. Inceputul bisericii a fost complet ne-institutionalizat iar mai tarziu oamenii au introdus in biserica institutii copiate de la pagani. Dumnezeu a adus miscari de trezire pe parcursul timpului si de cele mai multe ori acestea au fost in afara cadrului institutional, au fost spontane si aflate nu sub controlul omului ci a lui Dumnezeu. Mai tarziu, cand trezirea s-a stins oamenii au creat institutii care sa duca mai departe niste idei, dar nu a mai fost viata de dinainte. Acesta a fost cazul baptistilor, menonitilor, metodistilor, puritanilor, penticostalilor, etc.

Nevoia de institutie arata neincrederea noastra in Dumnezeu care poate sa-si conduca biserica Sa. Arata faptul ca ochii spirituali ne sunt inchisi si nu vedem pe Cel ce ne poate conduce pe cale, si avem nevoie de un om care sa stea inaintea noastra, pe care sa-l vedem cu ochii nostri pamantesti, si care sa ne conduca, plus un ritual pe care sa-l repetam la infinit. Biserica lui Cristos nu este o intitutie ci un organism spiritual viu. Distinctia este majora. Invataturile Domnului Isus, ale lui Pavel si ale intregului Nou Testament sustin acest principiu.

Sper ca vei gasi acest comentariu ca fiind folositor.

Cu respect,

Abel Avram

Abel Avram

October 8th, 2010 at 7:42 pm    


@natanm, ar fi fost preferabil ca Ben Witherington sa aiba o discutie deschisa si onesta cu autorii inainte de a publica o recenzie atat de critica a cartii. Jon Zens, un alt invatat al NT, demonteaza o mare parte din afirmatiile sale. Vezi comentariul semnat de el si care apare pe pagina http://benwitherington.blogspot.com/2008/06/pagan-christianty-by-george-barna-and.html

Leave a reply

Name *

Mail *

Website