Exit International
Acesta este numele unei societăți care se ocupă cu trimiterea oamenilor pe lumea cealaltă. O agenție de turism care vinde bilete doar dus, destul de scump (estimativ 7000 de euro), pentru cei care s-au săturat de viața pe lumea aceasta și s-au hotărât să emigreze dincolo. A fost fondată în Australia dar are filiale în multe părți ale lumii, inclusiv în Elveția, țara care apără dreptul persoanelor de a-și stabili momentul morții ca parte a dreptului de a decide asupra propriei vieți. Cu alte cuvinte Elveția este una din țările în care sinuciderea asistată este perfect legală.
Recent, un evreu de origine română, Andrei Haber, născut “accidental” din dragostea efemeră a doi ilegaliști comuniști și părăsit de mic de tatăl său, a beneficiat de serviciile clinicii Dignitas din Elveția, clinică care are același obiectiv de activitate cu Exit International, ba încă se ocupă cu incinerarea cadavrelor și împrăștierea cenușii. Agenție full service!
În ciuda unei inteligențe mult peste medie, cât și a unei vieți realizate profesional, Andrei Haber a trăit drama unei vieți lipsite de dragostea tatălui, a soțiilor, trei la număr, ba chiar și a singurului fiu, pe care nu l-a văzut în ultimii doi ani. Deprimat, el a decis să își pună elegant capăt zilelor, apelând la serviciile Dignitas, lucru care i-a șocat pe cei mai apropiați prieteni ai săi. Interesant este că înainte de a face acest gest, a așteptat cu calm pronunțarea divorțului de cea de-a treia soție, pentru a se asigura că aceasta nu va primi niciun ban de pe urma lui.
În scrisoarea de adio trimisă celui mai bun prieten, Haber scrie: “Sunt ajutat în această nobilă operație de către o organizație de asistență la sinucidere, care se va ocupa și cu incinerarea cadavrului și risipirea cenușii în atmosferă, astfel încât nu va rămâne nicio urmă din mine pe această lume în care am venit din greșală.”
Ca și creștin nu pot să trec indiferent pe lângă drama lui Andrei Haber. Acest om este unul dintre cei mulți care n-au cunoscut dragostea de Tată, acea dragoste care îți dă putere să trăiești și să iubești. Acea dragoste care să te facă să înțelegi că n-ai ajuns în această lume din greșală și, mai mult, care să te facă să înțelegi că nu îți poți șterge urmele, nici măcar prin incinerare. Andrei a făcut parte din poporul ales și a purtat numele unuia dintre primii ucenici ai Domnului, dar n-a avut șansa să îl cunoască pe Cel care i-ar fi dat scop, semnificație și sens pentru viață.
Păcat…
Filed Under: Diverse
Tags: Andrei Haber, Dignitas, eutanasie, Exit International, sinucidere asistata
Comments (1)
cristina (tudose) chelariu
June 12th, 2009 at 2:26 pm
ma intreb ce ar fi fost cu fiinta mea daca in urma cu 15 ani as fi dat peste o asemenea agentie. necunoscandu-L pe cel care imi daduse viata…as fi luat in cosinderatie serviciile acestea…cel putin ca alternativa.
citesc ce scrieti si ma urmaresc doua ganduri – unul e acela inspaimantator ca oamenii cred ca risipindu-si cenusa trupului intra in nefiinta (cat de crunta trebuie sa fie trezirea din moarte) si al doilea – poate si mai inspaimantator, ca in prezent gandul sinuciderii isi gaseste culcus in din ce in ce mai multe minti, chiar si miniti ale credinciosilor.
ca unul care a trecut prin depresie (cu tot ce aduce moartea sufletului in acest fel) cred ca suntem chemati astazi mai mult ca oricand sa fim atenti la cei de langa noi si la durerile pe care nu le vedem cu ochii de carne. unii credinciosi (dintre cei care poarta ani mai multi in spate) condamna agresiv chiar si tentatia sinuciderii – conchizand rece si rapid ca noi, cei care avem viata din El “nu ar trebui sa ne gandim la asa ceva”. pe cat de “tabu” e subiectul in biserici, pe atat de adevarata e realitatea ca multi am dorit sa incheiem toate socotelile si sa ne scufundam in nefiinta.
daca am avea INIMI ca sa VEDEM si daca am avea OCHI cu care sa AUZIM suferintele surde din cei de langa noi…
Leave a reply