Comments on: Exit International http://www.mersulvremurilor.ro/uncategorized/exit-international/ Think Tank al evanghelicilor romāni Tue, 31 Jan 2012 20:29:58 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 By: cristina (tudose) chelariu http://www.mersulvremurilor.ro/uncategorized/exit-international/comment-page-1/#comment-2632 cristina (tudose) chelariu Fri, 12 Jun 2009 12:26:16 +0000 http://www.mersulvremurilor.ro/?p=964#comment-2632 ma intreb ce ar fi fost cu fiinta mea daca in urma cu 15 ani as fi dat peste o asemenea agentie. necunoscandu-L pe cel care imi daduse viata...as fi luat in cosinderatie serviciile acestea...cel putin ca alternativa. citesc ce scrieti si ma urmaresc doua ganduri - unul e acela inspaimantator ca oamenii cred ca risipindu-si cenusa trupului intra in nefiinta (cat de crunta trebuie sa fie trezirea din moarte) si al doilea - poate si mai inspaimantator, ca in prezent gandul sinuciderii isi gaseste culcus in din ce in ce mai multe minti, chiar si miniti ale credinciosilor. ca unul care a trecut prin depresie (cu tot ce aduce moartea sufletului in acest fel) cred ca suntem chemati astazi mai mult ca oricand sa fim atenti la cei de langa noi si la durerile pe care nu le vedem cu ochii de carne. unii credinciosi (dintre cei care poarta ani mai multi in spate) condamna agresiv chiar si tentatia sinuciderii - conchizand rece si rapid ca noi, cei care avem viata din El "nu ar trebui sa ne gandim la asa ceva". pe cat de "tabu" e subiectul in biserici, pe atat de adevarata e realitatea ca multi am dorit sa incheiem toate socotelile si sa ne scufundam in nefiinta. daca am avea INIMI ca sa VEDEM si daca am avea OCHI cu care sa AUZIM suferintele surde din cei de langa noi... ma intreb ce ar fi fost cu fiinta mea daca in urma cu 15 ani as fi dat peste o asemenea agentie. necunoscandu-L pe cel care imi daduse viata…as fi luat in cosinderatie serviciile acestea…cel putin ca alternativa.
citesc ce scrieti si ma urmaresc doua ganduri – unul e acela inspaimantator ca oamenii cred ca risipindu-si cenusa trupului intra in nefiinta (cat de crunta trebuie sa fie trezirea din moarte) si al doilea – poate si mai inspaimantator, ca in prezent gandul sinuciderii isi gaseste culcus in din ce in ce mai multe minti, chiar si miniti ale credinciosilor.
ca unul care a trecut prin depresie (cu tot ce aduce moartea sufletului in acest fel) cred ca suntem chemati astazi mai mult ca oricand sa fim atenti la cei de langa noi si la durerile pe care nu le vedem cu ochii de carne. unii credinciosi (dintre cei care poarta ani mai multi in spate) condamna agresiv chiar si tentatia sinuciderii – conchizand rece si rapid ca noi, cei care avem viata din El “nu ar trebui sa ne gandim la asa ceva”. pe cat de “tabu” e subiectul in biserici, pe atat de adevarata e realitatea ca multi am dorit sa incheiem toate socotelile si sa ne scufundam in nefiinta.

daca am avea INIMI ca sa VEDEM si daca am avea OCHI cu care sa AUZIM suferintele surde din cei de langa noi…

]]>