Isus, prietenul interlopilor

Mare tulburare s-a produs în mass-media românească în urmă cu ceva ani când s-a aflat despre una din cărțile lui Richard Wurmbrand, intitulată: Isus, prietenul teroriștilor. Dincolo de reacția viscerală a unor persoane neavizate, nu putem să nu remarcăm originea “nesănătoasă” a ucenicilor lui Isus. Probabil că niciunul nu ar fi primit scrisori de recomandare pentru vreun seminar teologic românesc. Printre ei, un personaj cu totul aparte, un haiduc sau un interlop al acelor vremuri, Simon Zelotul. De remarcat că și după trei ani de umblare cu Isus, ucenicii Lui umblau înarmați cu săbii și cuțite și făceau uz de ele, tăind urechile altora… Pentru un brăilean crescut în Comorofca sau Brăilița, lucrul acesta este lesne de înțeles.

Da, cu siguranță că și interlopii au nevoie de Isus. Și e tot așa de sigur faptul că El le oferă prietenia. Recent un eveniment cumplit a zguduit Galațiul: capul neîncoronat al lumii interlope a fost ucis prin înjunghiere, în plină stradă. Marian Ivan, în vârstă de 43 de ani a fost un personaj căruia i se atribuie multe dar doar Dumnezeu știe câte din ele sunt adevărate. A fost implicat în multe afaceri, unele dintre ele probabil mai puțin curate, afaceri care l-au propulsat într-o poziție fruntașă din zona gri, acolo unde lumina legii nu se întrevede foarte bine, acolo unde sferele de influență se negociază cu pumnul și cuțitul, acolo unde există reguli nescrise dar care nu pot fi încălcate, dacă nu vrei să te trezești cu un cuțit în spate.

Din această lume, Marian Ivan a vrut să evadeze. Mama lui era membră a unei biserici baptiste și, în ultimii ani, împreună cu fetița lui, el începuse să frecventeze biserica. Este evident că îl căuta pe Dumnezeu dintr-o inimă sinceră și cu siguranță că a simțit prietenia și dragostea lui Isus. Da, un interlop începuse să-L caute pe Isus! L-a găsit oare? A reușit să-și pună viața în rânduială, fie și în clipa dinaintea morții? Asta doar Dumnezeu o știe.

În jurnalul lui, cu doar trei zile înainte de moarte, a înregistrat o rugăciune personală către Dumnezeu:

“Tu îmi cunoști viața și știi că am nevoie să fiu iertat de păcatele mele! Te rog chiar acum să mă ierți și să vii în viața mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viața mea, acum!”.

Aceste cuvinte ale lui Marian Ivan au fost ascultate cu pioșenie, la înmormântarea lui, de oameni aflați pe ziduri și pe mormintele alăturate, unde mulțimea se înghesuia, aproape sufocându-se. Ultima lui însemnare a fost și ea citită cu glas tare: “Domnul mustră pe cine iubește ca un părinte pe copilul pe care îl iubește. Cum se echilibrează disciplina și dragostea lui Dumnezeu! Disciplina este o expresie a dragostei!”.

Înmărmuriți, oamenii au avut o reacție spontană și au aplaudat. Circa patru mii de oameni au participat la această ceremonie, condusă de pastorul Ghiță Ovidiu, de la Biserica Baptistă “Sfânta Treime”. A fost șansa lui să vorbească celor prezenți despre dragostea necondiționată a lui Isus, dragoste pe care a simțit-o și Marian Ivan, deși fusese un interlop. Spicuim câteva lucruri spuse de pastorul Ovidiu:

“Îl știu pe Marian de trei-patru ani, de când a început să vina constant la biserica. Nu știam cine este și nici el nu a venit la mine. Mi-a spus cineva, care îl văzuse în mai multe rânduri, că este acel Marian Ivan. Da, îl căuta pe Dumnezeu! (…) Am avut mai multe discuții cu el, când venea la biserică. Ca de la păstor la suflet. Știu că vroia să se schimbe, dar… știți ce spunea aproape de fiecare dată? Asta era vorba lui: “Aș vrea să mă desprind, dar este atât de greu! Nici nu vă imaginați!” Am avut doua-trei discuții lungi. Avea temerile lui. Nu mi-a răspuns niciodată mulțumitor la întrebarea de ce a ales calea asta, mai ales că mama lui era membră a bisericii.”

De remarcat modul în care mijloacele mass-media au relatat acest eveniment. Spre deosebire de alte situații când evenimente cu contații religioase au fost de nerecunoscut în relatările jurnaliștilor, de data aceasta majoritatea au fost extrem de corecte. Atât cotidianul Viața Liberă, cât și TV Brăila-Galați, precum și celelalte publicații care au preluat știrea, au dat dovadă de fidelitate în fața actului jurnalistic.

În concluzie, cu siguranță Isus este prietenul interlopilor. Sperăm că și alții au înțeles acest lucru.

Filed Under: Diverse

Tags: , , ,

Comments (19)

mitica

June 24th, 2008 at 6:32 am    


—cutremurator acest articol .Dumnezeul mangaierilor sa fie cu cei indurerati.
De asemenea El sa-si culeaga rod dupa acest eveniment .
,,TOTI AR TREBUI SA STIM CINE-I ISUS” spune o cantare ;
Crinul cel din vale-Trandafirul din Saron–Cel se sustine universul –Cel ce a murit ptr pacatosi si i-a albit prin Sangele Sau…Da, Toti ar trebui sa stie .Iar daca nu noi , CINE LE VA SPUNE???? –DACA NU ACUM , OARE CAND???
[[[[gata, gata sa cred ca ai intrat in concediu si toti colaboratorii parca in acelasi timp]]]
Vreau sa spun —-parafrazand o ,,zicala a d-lui B”,,NU PUTETI VOI SCRIE CAT PUTEM NOI CITI ”

mihai

June 24th, 2008 at 3:24 pm    


Mitică,

Apreciez mult fidelitatea cu care ne urmărești scrierile! Da, s-au rărit puțin articolele, poate la unii colaboratori să fie vorba de aerul de vacanță, la mine e vorba de înmulțirea responsabilităților… Poate că totuși voi găsi mai mult timp și pentru a scrie, îmi doresc acest lucru.

Fii binecuvântat!

sanda zeic

August 10th, 2008 at 5:41 am    


Miscator articol.
Mihai,scrie mai des,talentul trebuie pus in negot.
Cu ochii plini de roua ,cu o rugaciune nerostita pentru cei indoliati,ma alatur si eu celor care l-au cunoscut si da,de ce nu? as spera ca ne vom vedea la marea sarbatoare.
Pentru ca lucrez intr-un loc unde vad zilnic boala,tristete,disperare si adesea moarte,sint miscata de orice trecere din viata spre viata de veci.
Stiu ca,oricit de credincios va fi fost cel care nu mai este,golul ramas intre noi nu poate fi cu numic umplut.
Doar ma mingii si eu cu cuvintele lui Ruth Graham:
,,Noi totdeauna ne intristam cind unul din cei dragi isi termina umblarea lui paminteasca.
Dar Domnul se bucura cind unul din copiii Lui ajunge acasa.”

;

Mihai

August 10th, 2008 at 11:54 am    


@sanda zeic – Multumesc de apreciere Sanda! Scriu cât pot, în funcție de timpul disponibil și de subiectele care nu-mi dau pace :-) Totuși Mersul Vremurilor nu se vrea a fi trambulina mea, ci un spațiu oferit evanghelicilor români pentru dialog, împărtășirea ideilor, schimb de informații, etc. Tu, care lucrezi direct cu oamenii, cunoscând mai bine ca oricine ‘condiția umană’, de ce nu încerci să împărtășești în scris câteceva din cele ce vezi și auzi? Din câte știu între colaboratorii noștri (mă refer la cei care publică articole) nu se află niciun medic… încă! Mingea e în terenul tău după cum vezi…

sanda zeic

August 10th, 2008 at 7:06 pm    


Chiar ca nu am facut niciodata asa ceva.
Nu ma prea pricep la tehnica unet redactari de specialitate,neavind chiar deloc studii jurnalistice.
Eu nici nu prea am o aranjare elaborata a discursului narativ.
Poti usor constata ca partea cea mai hipertrofiata a personalitatii mele e…inima.
E cumva nevoie de o inma pe blog?
Vad ca peste tot se comercializeaza inteligenta,discursul academic,aproape exhaustiv.
Ce loc ar avea in spatiul evanghelic romanesc un medic crestin,care nu stie sa perieze pe cei inaltati in dregatorii,ci,eventuajl,sa-i denunte,cind sar calul si considera turma drept propietate privata,unde ,,tund si mulg”dupa cum vrea muschii lor.
As fi un comentator incomod,nu ma tem sa spun celor mari si mici adevarul in fata.
Dar,obiectul blogului nu e disensiunea,ci armonia.
In numele tolerantei pe care Isus a avut-o cu mercantilele personalitati interlope,cu pacatoasele curtezane,cu dezmostenitii soartei.
Voi fi,prin structura sufleteasca si natura profesiei,totdeauna de partea celui care are mai multa nevoie de ajutorul meu.
Dar,timpul e obosit de cuvinte,nu credeti?

sanda zeic

August 13th, 2008 at 7:21 am    


intrebarea nu e academica:poza din stiga articolului e al omului mort,interlopul?
Ca sa-i facem un portret -robot.
Daca il vom intilni pe plaiurile vesnice,sa-l recunoastem.Multumesc pentru osteneala pe care oamenii seriosi si-o dau sa raspunda acestor copilarii.
,,Toti oamenii copilarosi au fost copii precoci.”
,,Cind nu mai sintem copii,am murit de mult”C.Brancusi.

mihai

August 13th, 2008 at 9:31 am    


@sanda zeic -
da, poza il reprezinta pe cel despre care se vorbeste in articol

sanda zeic

August 16th, 2008 at 5:42 am    


Da,portetul-robot e al unui om chinuit de framintari.
Cine stie ce taine a dus cu el in tara tacerii?
O fiinta purtata cindva pe brat de rugaciune de o macuta pioasa.
Numai mama sa nu fii.
Cine stie pentru cine a devenit incomod,tocmai din cauza adevarului in care voia sa traiasca…
Rugaciunea lui e miscatoare.
Nu cred ca inima de tata a lui Dumnezeu nu s-a miscat de mila pentru cel cazut de-a dreptul intre tilhari.
Poate tocmai pentru ca nu se putea desprinde singur de lumea interlopa,l-a ajutat cineva,un fiu al pierzarii sa treaca mai repede pe vesnicele plaiuri.
Fie ca inima maicutei si fetitei sa fie mingiiate de Tatal Ceresc!

/

cristina (tudose) chelariu

October 16th, 2008 at 4:36 pm    


Se vede ca sunt in urma si cu scrisul dar si cu cititul. Abia acum am dat peste acest articol. Am scris si eu pe un site crestin fondat in galati despre acest eveniment(nu stiu daca e in regula sa dau aici detalii) insa raspunsurile pe care le-a inregistrat “indrazneala” mea au fost dintre cele mai acide. Dureros…cei care semnau comentariile erau crestini. E interesant sa vad raspunsurile pe care le primeste articolul de fata. Ma ajuta sa sper.

Mihai Ciuca

October 20th, 2008 at 8:51 pm    


@cristina (tudose) chelariu -Buna Cristina,
Nu am raspuns mai devreme la comentariul tau fiindca am fost plecat la conferinta la Sovata si accesul la internet era destul de precar, doar in holul hotelului.

Legat de reactiile unora si ale altora, ar trebui sa te inveti cu ele… sunt normale. Noi trebuie sa ne vedem de treaba si sa facem ceea ce consideram ca este bine, chiar daca unii sunt scandalizati. Si lui Isus ii vânau “greseli”, desi El nu facea asa ceva, (la greseli ma refer) cu atât mai mult noua. Succes la scris… noi deja te publicam!

dece?

October 23rd, 2008 at 7:55 pm    


Ma framinta gindul cu ce se intimpla cu cei care erau hotariti sa se converteasca,dar au murit?
Ce se intimpla cu acel copilas de 4 ani torturat pina la moarte de asistenta maternala?
Cu un copilas de 8 ani din Moldova,care efectiv s-a uscat de foame,familia impovarata cu greutati nu avea mincare.
Asa ca a decedat la spital,de inanitie,deshidratare,aratind ca unul de 5 ani .
Acum,fratilor,in 2008,puteti accesa realitatea.net,sa vedeti degringolada romaneasca.
Dar,ma intreb ce se intimpla cu noi,daca stim de astfel de cazuri si tacem?
Oare vecinii crestini ai baietelului de 8 ani nu puteau rupe un codru de piine pentru acel amarit?
Primarul,asistentii sociali,ong,nimeni n-a luat aminte la mizeria acelei familii?
Oare va zice EL:,,BINE,ROB BUN SI CREDINCIOS?”
CIND BISERICA SE INTRECE IN MASINI moderne,apartamente ELEGANTE,haine
dupa Paris fashion,farduri ca la Hollyood…
Eu pling…

nelu

October 27th, 2008 at 4:00 pm    


Isus se identifica cu paria societatii.
Cu cel cazut intre tilhari.
El e raspunsul.
Ce ne depaseste pe noi,e domeniul Lui.
Nici lui Iov nu i-a dat explicatii.
Deloc.

dan

October 27th, 2008 at 4:01 pm    


De ce-i asa,o stie El.

happy

November 7th, 2008 at 9:52 pm    


Multi interlopi vor fi mintuiti
Oricum ,procentual,mai multi cei care au mostenit o [ne]credinta
De care fac mare caz
Interlopii sint provocarea lui Dumnezeu pentru sfintii bisericilor
Cine va iesi la drumul mare sa-i sileasca,iubindu-i,sa intre in Imparatie?
Vei fi oare tu?

INTERLOP

November 9th, 2008 at 8:39 pm    


Dar pe interlopio nu-i cheama nimeni la biserica
Oamenilor le e tema de noi
Cimino,Rosianu,Caiac,cine sa-i cheme?
Toti se tem de ei?
E cineva care se roaga pentru ei?
Are curaj vreun pastor sa dea o agapa pentru interlopi,securisti,prostituate,proxeneti,drogati?
Sau ies tinerii in strada la parada gay?
Nu sa huiduiasca
Ci sa cheme cu dragoste cristica la mintuire.
Unde sint cei care nu mai sint?
Sfintii inchisorilor ideologice unde sint?
Hristos ne vrea liberi de frica
De prejudecati
De comoditati
Cine,oare cine provoaca paria societatii?
DAR PE CEI CARE CONDUC DESTINELE TARII?
CINE MERGE LA EI IN SPIRIT DE JERTFA SI IUBIRE?
Sa fii oare tu?

servumil

November 9th, 2008 at 9:17 pm    


Cine,oare cine [mai]moare pentru o idee?
E perimat,nu?
RELATIVISMUL POSTMODERN NE-A SMINTIT PE APROAPE TOTI
IDEILE POT FI DIVERSE
Important e sa nu deranjeze pe nimeni
Nu conteaza ca in numele nediscriminarii se ucid suflete inocente de copii
Important e sa nu deranjam minoritatile defecte genetic
Asa incepe[a inceput] apostazia
E bine oricum
Don`t make too much noise.
Din umbra,fiara cu 10 capete vegheaza
Important e Planul
Globalizarea impune uniformizarea gindirii,a pietelor,a ideologiilor
Feriti-va de prieteni!
Dusmanii nu sint catolicii,nici musulmanii,nici ecumenicii,nici fundamentalistii,nici securistii
Nu
Noi,numai noi
Cind ne culcam pe perna moale a negindirii
A netrairii
Cind nu ne mai misca nimic
Moartea celor fara Dumnezeu nu ne mai intereseaza
In fond,e treaba lor
NOI,nascuti evanghelici,parfumati duminica,zimbitori in restul saptaminii,nu avem a face cu dezmostenitii soartei
Asta e,da,treaba Domnului
Tu,prietene,cu cine votezi?

Mihai Ciuca

November 10th, 2008 at 11:32 pm    


@servumil – rob bun si credincios… vad ca te-ai aprins! Dar nu-i bai… mi se pare mie sau suferi de o nemultumire sfânta? :-) Hai frate ca mai sunt si altii ca tine… nemultumiti bine rau de tot :-)

servumil

November 19th, 2008 at 8:45 pm    


Multu,Mihai,diagnoza e right.
E ok sa fii o voce,nu un ecou.
Asa am decis.
Asa sa imi ajute Dumnezeu!

VASILE

September 14th, 2009 at 10:43 pm    


am fost miscat de articol si nu credeam ca sa ceva se mai poate intimpla in Romania.eu personal am experimentat ceva va asemanator in viata mea !!!

Leave a reply

Name *

Mail *

Website